Un actor dăruit

Mircea Cornişteanu n-are treabă cu oltenii. A venit din Bucureşti pentru a indeplini rolul de director al Teatrului din Craiova.

N-are treabă cu oltenii. A venit din Bucureşti pentru a indeplini rolul de director al Teatrului din Craiova.

Mircea Cornişteanu locuieşte in teatru, intr-o cabină. Nu se plimbă prin oraş, părăseşte cei patru pereţi ai locuinţei celeste doar atunci cănd foamea ii indrumă paşii spre restaurant. "Craiova este un oraş uşor acultural. Vizavi este Universitatea, iar studenţii nu calcă deloc in teatru! Gradul de ocupare este de 50%. Cu toate acestea, veniturile noastre din spectacole sunt cele mai mari dintre toate teatrele naţionale din Romănia", spune directorul. Explicaţia dezinteresului faţă de teatru avea să ne-o dea ceva mai tărziu Tudor Gheorghe: "Sunt din ce in ce mai mulţi studenţi la actorie şi din ce in ce mai puţini profesori. S-a distrus şi relaţia dintre student şi profesor. S-a democratizat. Cănd trecea profesorul pe culoar, să se ducă la WC, noi ne lipeam de perete. Era un respect imens şi natural, care funcţiona necondiţionat. Actoria era mai mult decăt o meserie, era o misiune".

CHELIA SALVATOARE. Dar să revenim la directorul pseudo-oltean Mircea Cornişteanu. In 1974 a regizat primul spectacol la Teatrul din Craiova. Fusese repartizat aici in 1973, cănd "şeful ăl mare" era Amza Pellea! "Cred că şansa viitoarei mele cariere a fost intălnirea cu Amza, cănd făceam naveta Bucureşti-Craiova. Tot stănd noi de vorbă prin trenuri, i-am povestit cum aş vedea lumea lui Caragiale, in care trăim din plin cu toţii. I-a plăcut viziunea mea pentru «O scrisoare pierdută» şi mi-a zis: «Ia fă-o, măi puştiule»".

L-a ales pe Tudor Gheorghe pentru Brănzovenescu, iar Farfuridi i-a revenit lui Lucian Albanezu. "Tudor era pe vremea aceea un tănăr chel. Iar inteligenţa lui l-a făcut să exploateze «defectul» fizic. Rar intălneşti un actor tănăr cu chelie care să nu şi-o ascundă sub şuviţe, ca viitori preşedinţi ai ţării, sau sub peruci, ca mulţi artişti!... A fost un adevărat succes, deşi atunci n-avea o cotă grozavă ca actor. A devenit un monument al culturii romăneşti prin muncă, perseverenţă, har, dar şi prin incăpăţănarea cu care şi-a urmat steaua", spune Cornişteanu.

Cele mai importante roluri din cariera sa de actor le-a jucat la Craiova, sub bagheta de regizor a lui Mircea Cornişteanu. A fost Lordul Filfizon (din "Filfizonul pedepsit", de John Vanbrugh), Vlad Ţepeş (din "A treia ţeapă", de Marin Sorescu), Astrov, din "Unchiul Vanea", de Cehov) etc. In primul spectacol de după 1989, Tudor a fost Will din "Vărul Shakespeare" al lui Marin Sorescu. "Nimeni nu se naşte genial - conchide Mircea Cornişteanu. Este mai greu să confirmi in teatru. Se invaţă tot timpul, trebuie să ai şansă. El a avut-o şi a ştiut s-o exploateze."

VALURILE MĂRII. Tudor Gheorghe a simţit intr-adevăr licărul şansei, din semnalele presărate de destin in calea sa. "La unul dintre spectacolele mele - avea să ne declare el, un pic mai tărziu - după o săptămănă de reprezentaţii, cineva a venit la mine şi m-a intrebat: «Practicaţi cumva yoga?». «Am noţiuni despre yoga - i-am răspuns - dar n-aş putea spune că o practic». «V-am urmărit spectacolul de la balcon trei zile la rănd. Ceea ce faceţi dumneavoastră pe scenă are un efect ciudat asupra sălii. Spectatorii se apleacă in faţă avănd parcă tendinţa de a veni spre scenă. La un moment dat, brusc, se dau inapoi, lipindu-se de scaun. Pe urmă mişcarea revine ciclic in faţă, in spate.» Am inţeles atunci că dacă cineva ar fi filmat sala şi ar fi derulat filmul rapid, s-ar fi observat o mişcare asemănătoare valurilor mării."

Mircea Cornişteanu ne-a mai dezvăluit ceva: "Tudor Gheorghe a acceptat să-l joace pe Don Quijote din muzicalul «Omul din La Mancha». Era vorba să-l facem anul trecut, dar nu aveam echipamentele tehnice necesare unui asemenea spectacol. Aveam nevoie de 30.000 de euro. Sunt mari speranţe să obţinem banii. Se va face, vă asigur, in stagiunea 2008-2009". Tudor Gheorghe nu mai este angajat al teatrului de peste zece ani. "Vom incheia doar un contract de colaborare. Dacă va dori, il voi reangaja. Orice teatru din Romănia ar vrea să-l angajeze pe Tudor Gheorghe!" Aşa crede directorul. Aşa credem şi noi, publicul.

Actor in două filme

In ciuda talentului său actoricesc, Tudor Gheorghe nu a fost "prieten" cu marele ecran. Doar pe două generice de filme romăneşti figurează numele său. "Vis de ianuarie" (1978), in regia lui Nicolae Opriţescu, l-a adus pe aceleaşi platouri cu Marcel Iureş (debutant), Gelu Colceag, Tamara Creţulescu, Rodica Tapalagă sau Andrei Finţi. Doi ani mai tărziu, in "Labirintul" regizat de Şerban Creangă, Tudor Gheorghe a jucat alături de Carmen Galin, Luminiţa Gheorghiu şi Gelu Niţu.

La naţionalul craiovean a inceput prin a duce tava

La examenul de absolvire a IATC, Tudor Gheorghe (la 21 de ani) a făcut un Scapino de nota 10. Singurul 10 din promoţia sa. Succesul l-a indemnat să viseze că la Teatrul Naţional din Craiova, unde urma să se angajeze in 1966, avea să fie primit cu covor roşu. Dar a fost primit cu un rol de figuraţie, in care plimba tava pe scenă. Tudor nu-şi dorea decăt să le demonstreze regizorilor şi experimentaţilor colegi că şi el are talent.

Pe scena Naţionalului craiovean a debutat in rolul Paznicul tănăr din "Cocoşul negru", de Victor Eftimiu. Vreme de căţiva ani, a jucat roluri in comedii sau drame alături de mari actori craioveni ai timpului, in piese ca "Visul unei nopţi de iarnă" de Tudor Muşatescu, "D-ale carnavalului" de I.L. Caragiale sau "Doamna nevăzută" de Pedro Calderón de la Barca. Maturizarea sa artistică s-a văzut in anii ’70-’90, in rolurile din "Mitică Popescu" de Camil Petrescu, "Filfizonul pedepsit" de John Vanbrugh, "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov sau "Piticul din grădina de vară", de Dumitru Radu Popescu.

Adunare generală

In calitate de membru al Convenţiei Teatrale Europene (CTE), Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova este gazda Adunării Generale, intre 1-4 noiembrie. Cu această ocazie, vor fi prezenţi la Craiova in jur de 40 de directori de teatru din ţările europene. Dacă tot au sosit in capitala oltenilor, aceştia vor viziona cele mai valoroase producţii ale teatrului craiovean din ultimele stagiuni: "Cum doriţi sau Noaptea de la spartul tărgului" (regizor Sliviu Purcărete), "Romeo şi Julieta" şi "Medeea" (regizor Yiannis Paraskevopoulos) şi piesa "Cănta maică-mea in far", de Gilles Granouillet, in regia lui Alexandru Bourcanu (spectacol realizat in cadrul unui proiect al CTE).

"Sunt din ce in ce mai mulţi studenţi la actorie şi din ce in ce mai puţini profesori. S-a distrus şi relaţia dintre student şi profesor. S-a democratizat. Cănd trecea profesorul pe culoar, să se ducă la WC, noi ne lipeam de perete. Era un respect imens şi natural, care funcţiona necondiţionat. Actoria era mai mult decăt o meserie, era o misiune"

Tudor Gheorghe