Șase luni grele

S-au împlinit 6 luni de când avem un nou guvern, învestit în noiembrie 2015 pe fondul unei nemulţumiri care a culminat cu evenimentele ulterioare tragediei de la Colectiv. Ideea unui nou guvern, într-o primă instanţă, a fost întâmpinată atunci, în special de către tineri, cu speranţă şi încredere. Şi eu mi-am dorit la rândul meu să fie un pas înainte. Până să mi se evapore şi ultima fărâmă de speranţă, fenomen care nu s-a lăsat aşteptat prea mult, am crezut că în lipsa unor angajamente, mize sau datorii politice sau politicianiste, tehnocraţii vor veni şi vor tăia în carne vie. Acum, după 180 de zile, aş vrea să ştiu dacă ei, tehnocraţii, sunt mulţumiţi de propria lor prestaţie, de propriile lor rezultate (sau lipsa lor)? O evaluare sinceră, pe ministere, venită din partea lor, mi s-ar părea de bun simţ. Să le luăm pe rând. La Finanţe cum e cu colectarea taxelor, cum stăm cu alocările pentru investiţii şi cu deficitul – dar cu stimularea mediului de afaceri sau cu stimularea relaţiei de parteneriat între contribuabil şi autorităţi? Cât despre evaziune, îmi e şi teamă să întreb... La Fonduri Europene, cum stăm cu ghidurile, cu lansările de programe, cu banii şi cu proiectele aferente exerciţiului financiar 2014-2020? La Transporturi, cum merg marile proiecte de infrastructură, cum stăm cu numărul kilometrilor inaugurabili în acest an? În ceea ce priveşte Educaţia, sincer, mă tem să şi întreb, nu de alta, dar se pare că taman acum când se apropie finalul anului şcolar se anunţă greve – dar, hai, fie: dincolo de problemele salariale, s-a mai petrecut ceva? Şi apropos salarii, nu aş vrea să fiu în pielea ministrului Pâslaru acum. Despre Sănătate nu vreau să mai adaug acum nimic, iar la ora la care scriu Vlad Voiculescu nu a fost încă nominalizat, dar îmi pare totuşi un licăr de speranţă, în contextul de morbiditate în fază terminală de azi; să vedem...! La Economie aş fi mai mult decât curios să aflu măcar două măsuri de stimulare ale mediului de afaceri iniţiate, lansate şi implementate de Minister în aceste ultime 6 luni – doar două, cer prea mult? La Mediu e totul ok, în sensul că aşteptările sunt oricum zero, din moment ce probleme grave, stringente au fost calificate încă din primele zile ale mandatului tehnocrat ca fiind exagerări de presă. La Cultură praf şi pulbere, la Agricultură declaraţii bombastice şi cam atât, la Justiţie mai bine mă abţin că deja par rău-voitor şi lipsit de bun-simţ. Domnule Premier Cioloş, Dumneavoastră sunteţi mulţumit? E bine aşa? Întreb şi eu, nu dau cu pietre... Ştiu că nu aveţi o sarcină uşoară, dar nici nu v-a obligat nimeni să v-o asumaţi. În încheiere recunosc, cu puţină ironie, ceva ce oricum ştim deja: sunt un maliţios şi un obraznic lipsit de răbdare... ca să nu mai spun că lucrez pentru un trust de presă care refuză, orbeşte, să accepte, din principiu, realizările atât de evidente... Dincolo de ironie, or fi fost astea 6 luni grele, dar să le vedeţi pe următoarele.