A fost primit cu reverenţă în baletul îngerilor

Îl rodea cancerul, căpcăunul muşca dureros din trupul lui şi, când se trezea din leşinuri, îi spunea şoptit soţiei: „Eşti frumoasă, te iubesc”. Şi iarăşi intra în cuţitele durerilor şi sufocărilor pricinuite de plămânii invadaţi de brutala boală canceroasă. Cornel Patrichi.

Cel care ne-a dăruit bucurii de revelioane, de Crăciun, de Paşte, în sâmbetele şi duminicile cu superbele numere de dans din programele de divertisment la TVR. Erau aceste bijuterii de televiziune unele din puţinele bucurii ale românilor. Cornel Patrichi părea fără gravitaţie, plutea cu o graţie de pescăruş, coregrafia lui era ţinută minte, nicio treabă de mântuială.

După o luptă crâncenă cu boala canceroasă, inima marelui balerin s-a oprit, în plutirea ei spre nori. Mă urmăreşte, aducându-mi bob de lacrimă, privirea tristă a maestrului dansului românesc. Privire apoasă, chinuită de dureri, dar şi de dezamăgirea de a supravieţui cu o pensie de doar 800 de lei.

Antenele au reluat o superbă imagine cu maestrul coregrafiei Patrichi în juriul unui concurs televizat ridicând nota 10, însoţită de vorbe luminoase, generoase pentru concurenţii topiţi de emoţii. Totdeauna s-a revendicat din şcoala românească de coregrafie, dansul imaginat de el avea teribil suflet românesc, gingăşie şi sentiment.

În Italia, a încercat să deschidă o şcoală de dans, fiind catalogat, ca prin cele străinătăţuri, un stranier. A fost unul dintre bărbaţii frumoşi ai neamului, alături de bărbaţi după care s-au topit de dragoste mari vedete feminine ale planetei, din galeria Dichiseanu, Piersic, Cristea Avram, Dan Spătaru.

S-a născut acum 72 de ani, pe 1 aprilie, dar nu şi-a luat niciodată viaţa în glumă, a dăruit-o ca patimă dansului românesc.