Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Fascinantă ţară România mea ! Cum altfel, de vreme ce ex-ministrul Igaş a fost sancţionat contravenţional pentru… ”lipsă de orientare” ?! Da, aţi citit bine ! Contravenientul circula fără centură şi fără permis, iar caraliii l-au bunghit mintenaş. Câtă desconsiderare, câtă lipsă de respect în jignirea asta strecurată în procesul verbal. Păi, orice i se poate reproşa fostului demnitar de la Interne, dar nu “lipsa de orientare”. Să fim serioşi, un ”dezorientat” nu făcea la douăzeci de ani liceul şi vreo două facultăţi. Şi nici n-ajungea în graţiile unui preşedinte matroz care să-l ungă şef peste afacerile dinlăuntrul patriei. Ce cruntă răzbunare, ce nemiloasă e soarta câteodată ! Deşi, mă gândesc acum, tablagiii ăia de la “rutieră” ar fi trebuit să scrie în actul constatator, la abatere, “linpsă de ornientare”. Aşa, pe înţelesul branconierului de limbă română…
■ După o “intensă chibzuinţă”, pedelistul Mihai Stănişoară a avut o stranie revelaţie. Cică partidul său a luat-o razna, iar singura formaţiune de dreapta ar fi PNL. Culmea, fruntaşului portocaliu specializat în “siguranţă naţională” i s-a arătat abia acum acest adevăr, nu ieri, când era la putere. În scurta opoziţie, politicianul mehedinţean, abonat tot timpul la dregătorii înalte, s-a “limpezit” doctrinar. S-a dezmeticit ideologic şi a ales calea cea dreaptă, sătul de atâta confuzie portocalie. Drept răsplată, şeful liberalilor îl va propune pe transfug într-o funcţie de conducere la nivel central. Va fi un partener “corect şi loial”, l-am auzit pe liderul Crin lăudându-şi noul coleg şi m-a cuprins o scârbă… constantinesciană. Intratabilă şi definitivă. E anotimpul “gunoaielor” şi al cârdăşiilor masonice, a replicat juvetele Berceanu, indignat de josnicia tovarăşului de odinioară. Dacă trădarea s-ar pedepsi în Românica, nu ştiu câţi ar scăpa de cazier judiciar. Casa şi cazierul, iar partidele n-ar fi decât colonii penitenciare, ca-n orice democraţie capitalistă de gang.
■ Nişte extremişti japonezi s-au jucat de-a bau-baul cu funcţionarii de la ambasada noastră din Tokyo. I-au ameninţat cu aruncarea în neant pe motive de proastă compoziţie a sângelui mioritic. Adicătelea, noi, românii, am avea “ADN de criminali” şi, ca atare, nu merităm să respirăm aerul nipon. Şi au socotit pe bună dreptate, fiindcă unul de-al nostru a hăcuit-o pe una de-a lor pe la Otopeni. Başca cea de la ei de-acasă, în complicitate cu un autohton dezaxat. Cam mult, procentul de criminali pe cap de locuitor cu iţari e, s-o recunoaştem, destul de ridicat. Măcar de-am nimeri niscaiva scuze, o circumstanaţă în apărare, ceva care să ne dreagă orişicât imaginea dezastruoasă. Nimic. Sângele nevinovatelor victime nu s-a uscat încă şi nu cred să se şteargă vreodată din memoria afectivă a insularilor cu ochi oblici. E nevoie de curaj cu duiumul să le spui ălora din Ţara Soarelui Răsare că eşti român.
■ Apropo, după asasinarea oribilă a turistei japoneze, la aeroport s-au luat măsuri demne de neamul lu' Dănilă Prepeleac. Ca să ajungi la taxi, eşti nevoit să suni de la dispeceratul improvizat chiar acolo, în incinta aerogării. Te recomanzi, completezi un bilet şi aştepţi maşina care să te ducă în oraşul ostil şi semibarbar. În faţa mea, un asiatic îşi încearcă norocul. Degeaba însă, limba lui, singura pe care o vorbeşte, nu este înţeleasă de centralista agenţiei de taximetrie. Şi invers, desigur. Aproape resemnat, individul o roagă pe fetişcana de la biroul volant să discute cu băştinaşa. “N-avem voie !” se scuză tânăra. Păgubaş, musafirul Bucureştilor părăseşte habar n-are unde aeroportul. Doamne, nicăieri n-am pomenit aşa ceva, o dovadă mai înjositoare de organizare ! “Fraţilor noştri români “ – ca să-l citez pe dezintegratorul Tökes -, dacă nu suntem în stare să punem pe picioare măcar un serviciu de taximetrie în principala aerogară, ce pretenţii să mai aibă Europa de la noi ? Altminteri, ce să căutăm în Schengen, să ne vedem, totuşi, lungul nasului ?!
■ Premierul moldovean, pe nume Filat, a picat la moţiune. Dincoace de Prut, întâmplarea a stârnit oareşce emoţii, ca între frăţiorii oropsiţi ai Bătrânului Continent. Fratele ăl mare, Crin, s-a înfăţişat pe sticlă şi şi-a exprimat “îngrijorarea” pentru situaţia de la Chişinău. Limbajul ipocrit şi caraghios al diplomaţilor de aiurea, nu strâmbaţi din nas. Căci şi americanii, de pildă, ori de câte ori România mai comite o boroboaţă îşi exprimă…îngrijorarea. Zău că te umflă râsul, e cu neputinţă să te abţii. Fiindcă nu mi-l pot imagina pe John preocupat sincer de soarta lui Ion şi viceversa. Demagogia de salon a acestor idiotisme verbale mă oripilează, e gustul greţos al noii ordini mondiale.
