Aspra lecție de etică profesională a domnului profesor Tudorel Toader

A fost, fără doar și poate, o mare surpriză pentru multă lume să afle, în direct, la o oră de vârf și la o emisiune care se bucură de o deosebită audiență- emisiunea ,,Punctul de întâlnire’’, realizată de Radu Tudor și difuzată pe postul Antena 3- că ministrul de justiție, Tudorel Toader, va lua deciziile care îi privesc pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi și pe procurorul șef al PÎCCJ, Augustin Lazăr, numai după ce vor fi parcurși toți pașii procedurali prevăzuți de lege. Adică după ce va avea discuții separate cu fiecare dintre ei și după ce, la nivelul ministerului, va fi evaluată activitatea celor două entități și, bineînțeles, a șefilor acestora. Zic ,,surpriză’’ fiindcă, până atunci, despre cele două personaje, în spațiul public a circulat, cu titlu de certitudine, ideea că sunt pe făraș și că nu se mai așteaptă decât ca proaspătul titular al portofoliului justiției să le iscălească ordinele de demitere sau demisiile.

 Numai că, om cu multă și temeinică știință, atât în teoria cât și în practica dreptului, ministrul Tudorel Toader a ales să le aplice, într-un mod cu totul aparte, o parte din pedeapsa pe deplin meritată acestor doi ultra- controversați procurori șefi, ale căror abuzuri au constituit serioase motive pentru ca încrederea românilor în justiție să ajungă la niște foarte rușinoase cote. Sunt, desigur, de făcut și câteva nuanțări, în sensul că palmaresul (bineînțeles,negativ) al șefei DNA îl depășește cu mult pe cel cu care se prezintă procurorul șef al parchetului general. Bomboana pe colivă punând-o, fără doar și poate,încălcare inadmisibilă, de către Ministerul Public a atribuțiilor în cazul controversatei Ordonanțe 13/2017. O gravă abatere de la lege pe care Curtea Constituțională a sancționat-o, în urma sesizării făcute de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Prin faptul că am folosit sintagma ,,o parte din pedeapsa pe deplin meritată’’ nu vreau să se înțeleagă,însă, că domnul ministru s-ar fi antepronunțat, stabilind, de pe acum, care vor fi concluziile analizelor și ale discuțiilor pe care le va avea cu Laura Codruța Kovesi, respectiv cu Augustin Lazăr. Dimpotrivă, decizând, în ceea ce îi privește pe fiecare dintre cei doi, să se urmeze strict și riguros toți pașii procedurali, respectându-se fără abatere litera și spiritul legii, ministrul de justiție, profesorul Tudorel Toader, le-a dat celor doi o aspră lecție de etică profesională. Adică  îi tratează, pe Laura Codruța Kovesi și pe Augustin Lazăr, exact  așa cum ei nu au procedat, inclusiv în cazul anchetării modului în care a fost adoptată mult discutat ordonanță cu număr aducător de ghinion. Administrându-le o usturătoare lecție despre cum trebuie să procedeze și despre cum nu trebuie să procedeze procurorii în cercetarea cazurilor.

Și asta nu este totul, fiindcă, în remarcabila emisiune realizată de Radu Tudor, ministrul de justiție mai face o afirmație de importantă cu totul specială, asupra căreia se cuvine să stăruim:,,Eu nu exclud ca în lipsa unei proceduri declanșate  de mine (cei doi n.n.) să aibă inițiativa unei proceduri lăuntrice, individuale privind modul în care s-au poziționat la dispozițiile legale’’. Afirmație care dovedește o mare bună credință, în sensul că ea se poate traduce prin formularea ,,să își facă, fiecare dintre ei, un serios proces de conștiință’’, un examen profesional și sufletesc, urmat, în mod firesc și necesar, de câte o demisie. Numai că, și de data asta, trebuie să operăm câteva diferențieri, fiindcă una este să vorbim despre ultra medaliata zeiță a luptei împotriva corupției, Laura Codruța Kovesi, și cam altceva să ne referim la  Augustin Lazăr, considerat, până nu demult, o persoană cu simțul măsurii, dar pe care, acum, tot mai mulți au serioase motive să îl asimileze doar cu un subaltern al celei care, teoretic ar fi trebuit să îi fie subordonată. Să zicem ceva cam tot în felul purtătorului de vorbe al doamnei Laura Codruța Kovesi de la Parchetul General, ulterior vremelnic ocupant al biroului rezervat ministrului de justiție, Robert Cazanciuc, a cărei măreață realizare a fost aceea că i-a păstrat pe procurori în corpul magistraților, acolo unde îi vârâse cu anasâna ministresa de rușinoasă faimă, Monica Macovei.

Poate că sunt eu prea pretențios sau poate că nu mai văd pădurea din cauza uscăciunilor, dar îmi este peste putință să cred că Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr vor avea măcar acum, în ceasul al 12-lea, demnitatea unor asemenea ,,inițiative lăuntrice’’. Adică tăria de caracter de a recunoaște și de a își  își asuma responsabilitățile grave ce ar trebui să îi apese nu doar pe umeri, ci, mai ales, pe conștiință! Numai că, de la publicarea motivării deciziei Curții Constituționale și până acum, cei doi au ales să își facă, într-un mod cu totul personal și personalizat, acea ,,procedură lăuntrică individuală’’ la care făcea vorbire domnul ministru. Astfel, Laura Codruța Kovesi s-a supus,de bună voie și nesilită de nimeni,  la sancționarea printr-un un  chef de pomină la Cheile Grădiștea Fundata, sărbătorind (prin muncă, nu-i așa?) , preț de două zile, promovarea procurorului Uncheșelu în Consiliul de Conducere al DNA. În vreme ce Augustin Lazăr a preferat, mai întâi,  să transmită un mesaj, cam sictirit și în doi peri, în chip de răspuns la motivarea Curții Constituționale, pentru ca, azi dimineață, să declare ziariștilor, următoarele cu privire la  demisie:,,vă spun doar atât, NU!’’. Încheind cu mențiunea:,,Și nici nu vreau să intru în polemici politice’’. Și, cu asta, basta!-nu-i așa?...  

Fie cum zice dânsul, deocamdată! Deși nu prea mai cred că putem pune punct discuției, fără a face o sumară referire la un alt subiect foarte sensibil și anume la anumiți factori favorizanți ai abuzurilor comise de unii procurori (din păcate. nu puțini!), în special din structurile DNA. Mă refer la tratamentul supra-privilegiat pe care l-au afișat, cu atâta consecvență, ambasadori al unor state fanion ale UE și ale democrațiilor consolidate în ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi. Să ne amintim că, nu mai departe decât cu două luni în urmă, prin ianuarie 2017, ambasadorul american, Hans Klemm, a declarat, pentru a câta oară?, că Statele Unite ,,o susțin ferm pe Laura Codruța Kovesi’’. Tot domnia sa menționând că declarațiile fugarului Ghiță nu trebuie să primească ,,mare atenție’’. Iar atunci când ambasadorului americani i s-au asociază, tot întru susținerea multiplu-omagiatei Zeițea  a luptei anticorupție, mai mulți ambasadori din state model ale democrațiilor consolidate, atunci suntem nevoiți să constatăm că lucrurile sunt ceva mai complicate. Situația care a impus autorităților române să adopte o poziție răspicată, pe care am regăsit-o în precizările făcute de șeful diplomației noastre, Teodor Meleșcanu,potrivit căruia observațiile și aprecierile diplomaților aflați la post în România se transmit guvernului român și ministerului de externe numai prin canalele specifice ale comunicării diplomatice și nu prin declarații de presă.

 Drept pentru care nu am nici cum și nici de ce să nu pun o modestă dar corectă, zic eu, întrebare: cei șase ambasadori, susținători declarați ai Laurei Codruța Kovesi, au luat cunoștință despre argumentele și dovezile care motivează decizia Curții Constituționale prin care s-a stabilit că DNA a provocat conflictul de natură constituțională dintre Guvern și Justiție? Iar, în eventualitatea unui răspunsul afirmativ, aș mai întreba și dacă distinșii ambasadori nu consideră  că ar trebui să mediteze - nu neapărat prin  ,,proceduri lăuntrice, individuale’’- la abuzurile pe care, fără voie, le-au încurajat prin cecul în alb și prin decorațiile sau medaliile pe care i l-au acordat super-eroinei DNA, Laura Codruța Kovesi?

 Întrebare pe care, nefiind diplomat de meserie, nu am cum să o pun pe canalele specifice de comunicare, așa încât nu îmi rămâne decât să mă folosesc de ceea ce îmi oferă acest excelent spațiu de dezbatere liberă și corectă care este ,,Jurnalul Național’’. Ceea ce am și făcut, chiar dacă, la drept vorbind, nu cred că voi avea prea mari șanse de a primi și răspuns…