Birou de patrimoniu

O fraza din raportul cu privire la raporturile sexuale dintre noua directoare si contabilul sef al muzeului, consumate dupa program in biroul beneficiarei, l-a enervat pe inspectorul sef mai tare chiar decat cuvantul "beneficiara", care aparea de mai multe ori.

Agentul de teren, trimis sa verifice daca anonima avea un sambure de adevar sau era doar una din neumaratele delatiuni sosite in ultima vreme la inspectorat, scria, in acelasi stil tern cu care isi redacta darea de seama anuala, ca "activitatea erotica s-a desfasurat pe valorosul birou de patrimoniu Bidermaier, inca din prima saptamana a numirii in functie si inainte ca aceasta sa fie publicata in Monitorul Oficial".

Ca si cum dupa publicarea deciziei de numire in Monitorul Oficial activitatea erotica pe valorosul birou Bidermaier a noii directoare cu libidinosul de contabil sef capata nu doar o legitimitate intarita de hartii, ci si o indreptatita sustinere estetica. Sustinere care ar fi fost si mai prestigioasa daca armasarul sef al Muzeului, beneficiar, la randu-i, de cateva anchete si sanctiuni pe linie sexual-profesionala, si-ar fi exercitat talentele pe valoroasa masa florentina din sala de consiliu. Sau, ca o incununare a relatiilor istorice dintre arte si adulter, pe valorosul sarcofag egiptean din granit din holul mare al Muzeului.

- Si macar de-ar fi Bidermaier, si-a zis inspectorul sef simtind cum il apuca toti dracii, dar nu-i decat o imitatie.

Chemat de secretara sa dea explicatii, agentul de teren s-a uitat tendentios la decolteul generos al femeii, la biroul somptuos, dar nedefinit ca stil, pe care aceasta imprastiase tot felul de hartii, ca sa para coplesita de treburi urgente si a repetat in gand fraza pe care o mestecase tot drumul. O fraza care incepea cu o afirmatie - Nu conteaza ce parere am eu, conteaza doar ce spun martorii oculari - si sfarsea cu o ironie fina, in sensul ca vechea directoare avea parca mai mult respect pentru patrimoniu.

- Ma, derbedeule, l-a luat chiar din usa inspectoul sef pe agentul sau personal de teren, ia zi-mi cine te-a angajat pe tine aici?

La cateva zile dupa ce l-a dat afara pe agent pentru incompetenta, inspectorul sef a simtit nevoia sa se explice cuiva. Normal, i s-a explicat secretarei.

- Biroul ala e Bidermaier cum sunt eu tablou cubist. Asta m-a enervat, c-a scris prostii, nu c-a propus sa-i imputam directoarei cheltuielile cu restaurarea. Cine sunt eu s-o destitui? S-o mazileasca ministerul, ca el a numit-o.

Furat de propriile ganduri, inspectorul sef a conchis complet lipsit de delicatete: Dac-ar spune birourile astea ale noastre tot ce stiu, ar ramane muzeele si inspectoaratele fara cadre.

Secretara si-a clatinat cu fermitate sanii si a vorbit ca pentru sine. Pe cat de respectuos, pe atat de intim:

- Las-o balta, Bombonel! Baiatul ala chiar se pricepe. Biroul de la muzeu e Bidermaier curat. Poti sa ma crezi, c-am lucrat vreo sapte ani acolo. Ii stiu pedigriul. Unde a exagerat el in raport, e la chestia cu restaurarea. Biroul n-are nevoie de reparatii. Rezista inca la zece schimbari de directoare.