Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe vremuri, când scria Marlboro pe spatele căluțului cabrat de Formula 1, existau pe piață mărci și tipuri de țigări pe care acum nu le mai vezi sau le găsești “rătăcite” la câte un magazin specializat. Într-o enumerare aleatorie: Peter Stuyvesant, Carpați, John Player Special, Mărășești, Gitanes, Record, Gauloises Blondes, Pall Mall și Lucky Strike fără filtru, Assos (devenit LM!), Ligueros, Salem, Muratti Ambassador, Bond Street, Rothmans și Dunhill International, Saint Moritz.
Carpați și celelalte țigări ieftine românești au căzut pradă accizei minime, dar ce s-a întâmplat cu restul? Ca urmare a notorietății Marlboro, lupta concurențială le-a eliminat imediat după turneele Marlboro Music susținute în anii '90 de trupele Iris, Compact și Holograf?
Este posibil, dar, e ciudat, deoarece continuă să se vândă în vestul Europei și în duty free-uri. Mai degrabă se poate zice că, la noi, competiția nu e prea aprigă din moment ce s-a redus numărul de mărci, și clienții primesc, la preț aproape unic, nu neapărat ceea ce-și doresc. Și mai e ceva anapoda. Distribuitorii de tutun sunt mai mult agenți fiscali din moment ce peste trei sferturi din prețul unui pachet de țigări merge la buget, sub formă de taxe. Ei satisfac mai mult interesele statului decât ale propriilor acționari, care strânge mai mulți bani decât întreprinzătorii, deși n-a investit nimic.
Concluzia e clară: consumatorii au opțiuni tot mai puține și mai scumpe, de-ți vine să regreți capitalismul sălbatic al anilor ’90.
