Cenzorii băsiști, agenții publicitari ai cărții interzise!

Toată lumea ştie (nu-i aşa?) înţelesul metaforei lui Adam Smith: „mâna invizibilă a pieţei”, pe care autorul „Avuţiei naţiunilor” a folosit-o atunci când a vorbit despre cumpărătorii care, în relaţia cerere-ofertă, urmărindu-şi propriile interese, reuşesc să stimuleze indirect piaţa şi, în acest fel, contribuie la sporirea bogăţiei ţărilor lor. Devenită lege de fier a liberalismului şi a neoliberalismului, teza lui Adam Smith a cunoscut diverse interpretări şi multe răstălmăciri abuzive al căror preţ l-au plătit, culmea!, achizitorii bunurilor sau serviciilor care s-au văzut ajunşi la mâna, cât se poate de vizibilă, a furnizorilor sau, după caz, a bancherilor care impun regula jocului (a se citi: inclusiv dobânzi oneroase) atunci când este vorba despre operaţiunile de creditare.
Nu cred, însă, că marelui vizionar, Adam Smith, i-ar fi trecut prin cap că sintagma sa ca şi doctrina pe care a construit-o pe baza ei vor cunoaşte o pe cât de grosolană, pe atât de aberantă, răstălmăcire aşa cum au reuşit să i-o dea ,la Târgul de carte „Gaudeamus, o editură şi un aşa-zis difuzor. „Difuzor” este un fel de a spune, fiindcă, de fapt, individul şi afacerea pe care o manevrează nu au fost decât nişte hârbuite difuzoare, simple megafoane de serviciu pentru mesajele intolerante ale băsismului în agonie.
Mă refer, desigur, la actul grosolan de cenzurare a cărţii publicistului Radu Portocală –„Un preşedinte împotriva României”-, carte care, deşi a fost publicată la editura „Cartier”din Republica Moldovenească, s-a trezit pusă la index de către un aşa zis agent de difuzare cu pretenţie de cenzor de moravuri politice şi editoriale. Aşa încât, dintr-un op pentru care autorul, Radu Portocală, primea la început potop de felicitări şi de vorbe mieroase din partea editorului, cartea a ajuns să fie prohibită, acelaşi editor turnându-şi, în gura mare, cenuşă în cap sub cuvânt că „publicarea a fost o mare greşeală”. S-au mai găsit şi nişte dătători de verdicte pe post de prokurori ai spiritului care au dictat că autorul şi cartea sa „îşi permit să se lege de cel mai mare intelectual al ţării”. Adică de(citiţi şi vă cruciţi!)… Traian Băsescu!
Una din două: sau emitenţii nu cunosc sensul cuvântului „intelectual” sau nu ştiu cine este Traian Băsescu?! Drept pentru care o asemenea afirmaţie este o enormă greşeală pe care logica formală o sancţionează drastic numind-o „contradicţie în termeni”.
Până la ora când scriu aceste rânduri, nu am citit cartea lui Radu Portocală şi, pe cale de consecinţă, nu am cum să mă pronunţ asupra ei. Este , însă,foarte posibil să nu fiu de acord cu toate susţinerile autorului şi să am propriile evaluări. Mai mult, prin el însuşi, subiectul cărţii poate da naştere la variate opinii, pro sau contra, fiind de natură să invite la discuţii, la confruntări de opinii, argumentate, riguros demonstrate şi , bineînţeles, civilizat exprimate. Dar,asta nu justifică, în nici-un fel, comportamentul difuzorului şi al editurii. În plus, sunt sigur că acest act samavolnic de cenzură la care a fost supusă - culmea: la o manifestare culturală de prestigiul şi de ţinuta Târgului „Gaudeamus” !-, poate şi cu siguranţă că va avea, un efect exact contrar celui scontat. Mă gândesc la faptul că, procedând de o asemenea brutală şi urâtă manieră, comanditorii interdicţiei de difuzare nu au făcut decât să îmi sporească interesul şi să mă ambiţioneze să o caut. Şi sunt convins că nu sunt singurul care va face aşa, mai ales după ce am urmărit şi incitanta emisiune a lui Mihai Gâdea.
De aceea sunt convins că, în cel mai scurt timp, autorul va găsi o altă editură care să lanseze oferta în măsură să satisfacă cererea crescândă a pieţei. Împrejurare care, prin ea însăşi, confirmă atât legea lui Adam Smith despre „mâna invizibilă a pieţei”, cât şi o altă lege de bază e economiei moderne, competitive - „legea consecinţelor neintenţionate”.
Şi uite aşa,culmea ironiei: dând curs - din proprie iniţiativă sau la comandă- unor sancţiuni dictate de resentimente şi de comandamente viscerale , dar,mai ales, în ciuda voinţei lor, cenzorii şi prokurorii cărţii lui Radu Portocală i-au devenit cei mai zeloşi şi eficienţi agenţi publicitari!