Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conflictul indus de la Bruxelles pe tema “Statuia Kovesi” este un paravan bine construit pentru a oculta o lovitură dură pentru România prin noul buget al UE. Brexit-ul şi apariţia unor capitole noi, considerate prioritare, în domeniul politicii comune de apărare, produc constrângeri bugetare pentru perioada 2021-2028, peticul din sac urmând a fi mutat pe zonele unde cârca este mai tăbăcită şi învăţată cu povara. Vechea zicală a Fiscului românesc interbelic - „Arde-l pe ţăran!” - a fost preluată creator de mărimile de la Bruxelles pentru a prezenta noua Politică Agricolă Comună (PAC). Ea împachetează în vorbele frumoase ale comisarilor o reducere substanţială de fonduri alocate agriculturii. De la 407 miliarde de euro, finanţări în exerciţiul actual (2014-2020), viitorul buget alocă PAC doar 365 miliarde de euro, cu o scădere nominală de 10 la sută, care ajunge real la 15 procente din cauza inflaţiei. Desigur, marii beneficiari ai PAC, fermierii francezi, pregătesc mişcări de protest, iar politicienii de la Paris declară că nu acceptă lovitura de la Bruxelles. Povara reducerii de alocări s-ar vrea mutată spre Est, pentru ţăranii scoşi din comunism fiind mereu pregătite băşti pe măsură. Deja se vehiculează în Parlament, prin vocile „vigilente”, legarea accesului la fondurile europene de criterii care să ţină seama de notele examinatorilor la materia „stat de drept”. Cartoful şi vaca vor avea astfel o legătură ombilicală cu Kovesi, iar populaţia „rezistentă” o satisfacţie peste ani că au aplicat „ciumei roşii” o lovitură. De la aderare, România a beneficiat în cadrul PAC de 14,5 miliarde de euro, din care 10,7 subvenţii directe şi 3,8 pentru programele de dezvoltare rurală. Raportat la suprafaţa agricolă, volumul subvenţiilor pentru români este cu mult mai mic faţă de cele primite de francezi, nemţi sau polonezi. Se vor repeta discrepanţele de subvenţii la hectar şi în noul buget? Ministrul Petre Daea este mulţumit de mecanismul actual, dar nimeni nu pare dispus să deschidă discuţia la Bruxelles pentru apărarea în viitor a intereselor fermierilor din România. Aici intră şi marile exploataţii care sunt deţinute de investitorii străini din agricultură, deja nemulţumiţi de limitarea subvenţiilor la 100.000 de euro pe fermier. Cine va fi vocea pentru nediscriminarea României în PAC? Poziţia ce decurge din preşedinţia Consiliului pare să-l oblige pe Iohannis la acest rol. A mai făcut-o vreodată, ca să avem speranţe?
