Douastrei au gustat….

Vom sarbatori, deci, anul acesta, ziua de 23 August. Daca nu va mai amintiti, este ziua in care poporul roman, sub conducerea Partidului Comunist, a inceput insurectia antifascista si antiimperialista ce avea sa duca la eliberarea tarii de sub jugul fascist.

Cu toate ca suna foarte frumos si cu toata epoca de mari prefaceri si de avant revolutionar care-a urmat, eu personal sunt, totusi, impotriva aniversarii acestei zile in Romania, si as vrea sa explic distinsului cititor de ce.

Nu ignor insemnatatea zilei de 23 august in istoria moderna a Romaniei si in cea a celui de-al doilea razboi mondial.

A fost, fara-ndoiala, un eveniment important, la care-au contribuit mai multe forte politice si militare dintr-o tara disperata, aflata in pragul pierderii unui razboi. Imprejurarile in care s-a produs intoarcerea armelor sunt elucidate azi si nu merita sa pierdem vremea cu ele.

Destul ca timp de aproape jumatate de secol ele au fost prezentate opiniei publice in mod deformat, grotesc de fapt. Evident ca nu partidul de buzunar al comunistilor a avut rolul decisiv, ci armata, regele si partidele istorice. Mult mai controversata ramane intrebarea daca intoarcerea armelor, care-a grabit sfarsitul razboiului (dar cu cate jertfe ale soldatilor romani?), a adus ceva bun pentru Romania. Istoricii au construit scenarii de tipul "Ce ar fi fost daca…", in care Romania ar fi mers pana la capat cu germanii si ar fi capitulat mai curand sau mai tarziu. Ar fi fost soarta ei mai rea decat ne-a fost dat sa traim in istoria reala? Oricum am fost considerati parte invinsa in razboi, oricum am platit despagubiri, oricum am scapat de "jugul fascist" ca sa-nduram un jug la fel de cumplit si, pe deasupra, mult mai indelungat, cel rusesc. Cum nu e de competenta mea sa ma pronunt, las aceste dileme pe seama specialistilor. Dar chiar daca acceptam ideea cea mai inalta despre insemnatatea acestei zile in istoria tarii, eu tot sunt impotriva sarbatoririi ei.

Presedintele Iliescu si-a expus punctul de vedere in aceasta privinta. E o prostie, a spus el, sa legam aceasta zi de trecutul comunist. Trebuie sa vedem in ea un eveniment istoric important, de la care s-a implinit un numar rotund de ani, care e sarbatorit in multe tari occidentale ca o turnura cruciala in ultimul razboi mondial. Ce e rau in asta? Nu e nimic rau, domnule presedinte, as raspunde eu dac-as fi intrebat.

De altfel, domnule presedinte, nici comunismul insusi n-a fost rau. Pacat c-au aparut unii care i-au intinat idealurile, precum Ceausescu. Poate-o fi o prostie sa legam ziua de 23 august de perioada comunista, dar noi, prostimea, care-aveam parte de ea an de an, o legam totusi, si cum inca!

Legam de ziua de 23 August amintirea defilarii oamenilor muncii, cu care alegorice si lozinci strigate la trecerea prin fata tribunelor oficiale, ca-n Coreea de Nord, ca-n Uniunea Sovietica si ca-n Cuba, legam de aceasta zi comentariile latrate de la televizor, vorbaria nesfarsita despre impliniri si realizari, discursul unic care era facut posibil, de fapt, de o politie a gandirii. Legam de aceasta data amintirea numelor de tirani formate pe stadioane din trupurile adolescentilor nostri.

Legam de ziua de 23 August imaginea copiilor indoctrinati care se-nghesuiau sa dea flori la tribuna unor monstri criminali.

Mai legam de aceasta zi amintirea unor decenii de mizerie materiala si morala, amintirea inchisorii care era Romania, amintirea terorii din vremea lui Dej si a megalomaniei ceausiste. Eu personal leg de ziua de 23 August faptul ca familia mea a fost mutilata de orice fel de constiinta politica si cetateneasca, faptul ca am fost crescut fara Dumnezeu, faptul ca am ajuns abia la 30 de ani sa-nteleg ce-nseamna sa fii om adevarat. Poate ca occidentalii vor sarbatori senin aceasta zi "de insemnatate istorica", dar pentru mine ea ramane ziua minciunii care mi-a fost varata pe gat an de an, toata copilaria si adolescenta mea, ziua-simbol a ruinei si rusinii de decenii a tarii mele. Poate ca dumneavoastra ati fost fericit in perioada comunista, domnule presedinte, pe mine insa m-a distrus comunismul: tot raul din mine i se datoreaza!

Cand eram copii (sa-mi ierte cititorul acest dram de vulgaritate din final) ne aparam si noi cum puteam de indoctrinarea la care eram supusi. "Stii bancul cu 1 Mai?", intrebam. "Nu, cum e?" "Unu mai prost ca tine nici n-am vazut…" Apoi celalalt intreba: "Dar tu stii bancul cu 23 August?" "Nu…" "Douastrei au gustat din rahat si al douaspatrulea l-a mancat!"

Nu stiu ce credeti dumneavoastra despre asta, dar eu personal nu vreau sa fiu al douaspatrulea, domnule Iliescu!