Efectul Mihailesti

Din cate se stie, in primele zile ale campaniei pentru locale a avut loc ceea ce s-a numit tragedia de la Mihailesti.

Exploziei fatale i-a urmat un scandal de mai mari proportii decat flacara bubuinda. Toate gazetele, fara exceptie, carora li s-au asociat si televiziunile, au denuntat graba cu care a fost astupata groapa si au refacut soseaua. La vremea respectiva, stilul emotional, perfect explicabil intr-o presa stand sub puterea unei opinii publice de tip latin, n-a dat posibilitatea unei radiografii lucide a greselii comise de autoritati. Miron Mitrea si Gabriel Oprea au fost luati la palme fara a li se spune unde au gresit. Progresand in directia pamfletului cu orice chip, unii au dibuit in fapta ministrilor si niscaiva ganduri necurate. Desigur, era greu de crezut ca ditamai demnitarii au astupat groapa si au refacut soseaua pentru a ascunde astfel urmele unei intamplari care n-a fost tragedie, ci crima. Nedumeriti de atac, Miron Mitrea si Gabriel Oprea au raspuns c-au fost bine intentionati: nu s-au gandit decat cum sa redea circulatiei una dintre soselele noastre europene, artera de mare importanta daca ne gandim ca pe asfaltul ei ruleaza, dinspre Prut, dubite cu droguri si tigari de contrabanda din imensul desert al Europei care e spatiul CSI.

A trecut mai mult de o luna de la momentul Mihailesti. Cum se intampla de secole pe aceste meleaguri, unde starile colective au dinamica focului de paie, tarasenia a fost uitata. Florile crucii din marginea soselei s-au uscat sub gazele tevilor de esapament. La Mihailesti a fost reales primarul PSD, astfel spus, reprezentantul partidului pe care satenii, sireti cum ii stim, il blestemau in fata camerelor de luat vederi, mirosind ca asta trebuie sa faca pentru a fi dati la televizorul de pe cablu. Jurnalisti, politicieni, oameni simpli nu mai sufla nici un cuvant despre intamplare.

Mult mai important insa, intre timp, au avut loc in Romania alegeri locale. Atat la primul, cat si la al doilea tur de scrutin, Partidul Social Democrat, de guvernamant, a fost infrant. El nu numai c-a fost invins la votul de la Consiliile judetene, considerat si politic, la distanta de un procent de o formatiune ce nu si-a sters mucii politici, Alianta D.A., dar mai mult, a cunoscut rasturnarea unor primari in localitati precum Bacaul, faimoase pentru administrarea de tip european. Liderii PSD au toata indreptatirea sa se dezvaluie stupefiati. La nivel national, guvernarea Nastase a administrat bine tara. Spre deosebire de vremea CDR, cand o criza in real declansa o bulibaseala de proportii la nivelul puterii, din 2000 incoace n-a existat incendiu social-economic care sa nu beneficieze de interventia rapida a autoritatilor. Daca vantul de primavara smulgea perdeaua unei case dintr-un sat, nu treceau nici 10 minute de la cultivarea intamplarii la stirile tv si pe toate canalele media aparea un comunicat prin care guvernul anunta punerea perdelei la loc prin Ordonanta de Urgenta. Dupa haosul de tip CDR, organizarea de tip PSD nu putea decat sa impresioneze. In chip asemanator, actionand ca o masinarie, guvernul a dat gata ultimele masuri pentru admiterea in NATO si a asezat tara pe sinele care duc in Uniunea Europeana.

Adrian Nastase declara ca PSD s-a deplasat spre dreapta, impunand reformele cerute de admiterea in NATO si in UE, si neglijand astfel protectia sociala. Nimic mai exagerat. PSD a dus in plan social-economic o veritabila politica de stanga. Daca n-ar fi fost asa, Romania ar fi cunoscut convulsiile sociale tipice unei tari care face restructurari dureroase. Ultimii patru ani pot ramane in istoria Romaniei ca exemplu de perioada de pace sociala. Atat de mult au lipsit marsurile muncitoresti, incat, la un moment dat, urmasii Bratienilor, domnii din PNL, s-au apucat sa cadenteze ei pe strazi.

Stiind c-au facut aceste lucruri, ca ele nu sunt doar un joc de imagine, cum spun rauvoitorii, liderii social-democrati se intreaba ce i-a motivat atat de tare pe unii alegatori incat sa infrunte ploaia primului tur si sa iasa din case pentru a pune o stampila furibunda impotriva PSD. La fel, nu numai ei, dar si unii primari celebri, precum Dumitru Sechelariu, care a administrat bine Bacaul, care a creat locuri de munca, se intreaba ce Dumnezeu s-a intamplat in sufletul bravilor lor concetateni?

Un raspuns adecvat l-ar putea da acum, la o luna de la intamplare, scandalul de la Mihailesti. Contrar rauvoitorilor, eu cred ca Miron Mitrea si Gabriel Oprea au fost animati de bune intentii. Au ajuns la Mihailesti hotarati sa demonstreze inca o data eficienta administratiei PSD. Au reactionat imediat, prezentandu-se la locul tragediei in cel mai scurt timp posibil. Altadata, in regimul CDR, un ministru ar fi ajuns la Mihailesti dupa ce l-ar fi cautat intreaga tara, prin CNN, sa-l anunte ca s-a petrecut un accident. Si-au dovedit-o. S-au angajat ca pana seara soseaua sa fie redata circulatiei pe o singura banda. N-a fost o greseala. Daca n-o faceau, ziarele, televiziunile, cei ce folosesc aceasta artera ar fi bombanit impotriva guvernului care e lasa-ma sa te las. Efectul a fost insa altul decat cel asteptat. Asta deoarece a intrat in joc factorul moral. Gestul de a sterge cat mai iute urmele a fost interpretat ca lipsit de inima, ca exprimand o administratie interesata doar de eficienta. Desigur, numarul celor care au impartasit aceasta stare a fost destul de mic. Radicalitatea lor s-a asezat in balanta cu indiferenta celor care au profitat de redeschiderea soselei. Acestora li s-a parut firesc ca problema sa fie rezolvata la iuteala. Ceilalti insa au mers pana la capat: pana la vot adica.

Asemanator s-au petrecut lucrurile si cu primarii care au administrat bine sectoarele sau localitatile. Unii dintre ei n-au mai facut campanie electorala. N-au catadicsit sa-i convinga pe cetateni asupra perspectivei de a veni un alt primar. In aceste conditii, electoratul, interesat de administrarea localitatii, n-a mai iesit la vot. A iesit insa electoratul manat de votul moral. Acest electorat s-a burzuluit vazand ca acum, cand orice politician din lume s-ar precipita sa-i cerseasca votul, candidatii PSD se cred alesi inainte de a fi venit ziua scrutinului. Si taxand asta drept aroganta, au pus stampila pe orice alt candidat decat pe cel al formatiunii de guvernamant. Sub acelasi semn, electoratul din Bucuresti s-a enervat rau de tot cand si-a dat seama ca Mircea Geoana nu tine sa moara pe baricadele luptei pentru primarie. In prestatia mediocra a candidatului PSD, electoratul din Capitala a sesizat un politician care se face doar ca-i angajat in lupta electorala. La un meci de box, cand se prind ca unul dintre combatanti da pumni doar asa, sa nu se spuna ca nu s-a batut, spectatorii il fluiera. Mircea Geoana a fost fluierat prin vot. Nici Ioan Rus n-a scapat de sanctionarea morala la alegerile locale. Inaintea celui de-al doilea tur de scrutin, domnia sa a demisionat din influentul post de ministru de Interne. Clujenilor, care alcatuiesc unul dintre cele mai sofisticate electorate din Romania, nu le-a scapat faptul ca reprezentatul PSD n-a facut asta inaintea primului tur. Si l-au respins prin vot, considerand ca se incearca pacalirea lor printr-un siretlic electoral.

Liderii PSD, in frunte cu Adrian Nastase, nu ostenesc a declara c-au inteles semnalul primit de la electorat. Nici unul dintre ei n-a reusit pana acum sa ne explice pe larg in ce-a constat acest semnal. Se vorbeste de sanctionarea arogantei, de aversiunea fata de ciocoism, de sesizarea departarii de oameni, de coruptie. Radiografiind trasaturile votului anti-PSD (deoarece a fost vot anti-PSD, si nu vot pentru partidele de opozitie), vom descoperi ca ele marturisesc o nota comuna. A mers la urne un electorat care pretinde politicienilor, mai ales cand acestia se vor de stanga, sa aiba inima. Altfel spus, un electorat care accepta sa moara de foame decat sa fie umilit cu pomeni. Un electorat care prefera un candidat necunoscut unuia convins ca l-a dat gata inainte chiar de a incepe campania electorala. Un electorat care nu vrea de la politician doar sa-i repare soseaua, dar sa si puna o lumanare la mormantul de la Mihailesti. O lumanare pusa nu din motive de imagine, ci din motive de durere sincera.

Alegerile locale au stat sub efectul Mihailesti. Altfel spus, al respingerii ferme a incercarii politicienilor de a-i crede pe romani mai prosti decat sunt.