x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Extazul alergătorului

Extazul alergătorului

de Maria Timuc    |    31 Mar 2011   •   20:47

Un cercetător de la Universitatea din Miami, doctorul LaPerriere, citat de dr. David Servan Schreiber în cartea sa „Vindecă stresul, anxietatea şi de­pre­sia fără medicamente şi fără psiha­na­liză”, studiat efectul exerciţiilor fi­zi­ce într-un moment greu al oamenilor; atunci când li se spunea că sunt se­ropozitivi.

Cercetătorii au des­co­pe­rit că celulele natural killer(NK) sunt foarte sensibile la emoţiile noastre, iar pri­mirea unui diagnostic fatal ge­ne­rează o cascadă de emoţii negati­ve, cu efecte devastatoare asupra imu­ni­tăţii. În perioadele de depresie şi de stres celulele NK nu se mai în­mul­ţesc, tind să se dezactiveze, ceea ce afectează sistemul imunitar, în vreme ce, atunci când ne simţim bine, ce­lu­lele NK lucrează foarte energic, chiar şi împotriva proliferării ce­lu­le­lor canceroase şi a celor implicate în producerea infecţiilor. Perriere a demonstrat că pacienţii care făceau exerciţii fizice în mod regulat, de cel puţin cinci săptămâni, erau protejaţi împotriva fricii şi a disperării, iar sistemul lor imunitar rezista mai bine când primeau diagnosticul dramatic.

Multe alte cercetări au arătat că jogging-ul este mai „tare” decât unele dintre cele mai spectaculoase antidepresive (au fost făcute studii comparative), dovedindu-se „un mare vindecător” al depresiei, al anxietăţii, un stimulator al sistemului imunitar (deci are un rol major în orice situaţie de boală). Acţiunea sa extraordinară despre care vorbim şi noi astăzi în mod special este legată de creierul emoţional al omului şi acţiunea exerciţiului fizic asupra emoţiilor negative, distructive, a emoţiilor care ne tulbură vieţile şi ne afectează profund sănătatea.

Pe de o parte, exer­ci­ţii­le fizice re­gulate induc o creştere a nivelului de endorfine în creier, iar consecinţa imediată este o mai mare capacitate a oamenilor de a se bucura de lu­cru­rile obişnuite, mărunte ale vieţii. Dacă depresia înseamnă „o ab­sen­ţă a plăcerii”, dacă în depresie omul vede lumea îmbrăcată în culori ne­gre şi lipsită de speranţă, plăcerea re­vine prin mişcarea fizică, al cărei efect antidepresiv şi antianxiolitic a fost pusă pe seama „eliberării de en­dor­fine”. Endorfinele sunt substanţe ale bucuriei, ale bunei dispoziţii, pe care organismul nostru le cunoaşte şi când iubim, şi când suntem fericiţi pentru că am câştigat ceva important.

Efortul fizic prelungit creează un efect interesant, pe care practicanţii unor metode spirituale le obţin şi după ani de exerciţiu; „extazul”. Oa­me­nii de ştiinţă au numit acest efect „ex­tazul alergătorului”. Efortul prelungit înterupe fluxul gândurilor ne­gre în cazul special al depresiei. După 30 de minute de jogging, în care practicanţii depun un efort susţinut, intră într-o stare în care gândurile lor devin po­zitive în mod spontan. Ei pierd conştienţa obişnuită de sine şi se lasă ghidaţi de ritmul efortului pe care îl fac. Este interesant că acest tip de efort dă dependenţă tocmai pentru că omul intră în stare de extaz şi, pentru a obţine din nou starea, el... alear­gă din nou.

Dacă exerciţiul fizic susţinut poate induce stări de spirit atât de plă­cute şi de benefice, aceleaşi stări pe care le obţinem şi prin antrenament mental sau prin diferite teh­nici spirituale, dar şi prin cele mai minu­nate trăiri, izborâte din experienţele frumoase ale vieţii, înseamnă că avem la îndemână în „mişcarea fizică” un instrument terapeutic puternic.

 Faptul că mişcarea seduce creierul nostru emoţional este, poate, una dintre cele mai minunate consecinţe ale ei, ceea ce înseamnă că o putem încerca, chiar dacă nu avem depresie, an­xie­tate, tulburări de somn, dezechilibru al greutăţii corporale sau alte pro­ble­me. Poate că nu-i important de unde începe starea noastră de bine; dacă ea poate să înceapă de la trup, dacă este la îndemâna oricui, dacă miş­carea ne face capabili să ne bu­cu­răm de lucrurile simple ale vieţii, dacă ne face mai receptivi la relaţii şi la lu­mea înconjurătoare, atunci să ştim asta. Să ştim că avem oricând pute­rea să ne sustragem din plasa gându­ri­lor negre, că avem la îndemână un ins­trument simplu, care ne stimulea­ză emoţiile pozitive, ne face mai fericiţi, mai sănătoşi, mai buni (creierul emoţional reacţionează distructiv la problemele apărute în relaţiile noastre). Când suntem prea prăbuşiţi în per­cepţii pesimiste nu putem opri flu­xul gândurilor negative şi al emo­ţiilor distructive prin meditaţie, prin rugăciune sau prin alte mijloace spiri­tua­le, dar – iată – o putem face miş­cân­du-ne. Dacă poţi fi mai fericit şi mai bun, mai sănătos şi mai liniştit, dacă poţi gândi şi dacă poţi avea emoţii mai plăcute doar făcând câţiva paşi pe jos zi de zi, „efortul” merită... făcut, căci el ar putea fi mai sănătos decât mii de pastile!

×
Subiecte în articol: editorial