Fractura

Sunt foarte curios cum ar arăta un Referendum la noi, care să-i pună pe români să decidă dacă vor sau nu să rămână în UE. Dacă ne luăm după sondajele de până acum, am putea sta liniştiţi. Cred că vă mai amintiţi că în 2006, cu câteva luni înainte de aderare, sondajele arătau că românii au un nivel record al încrederii în UE, undeva pe la 70%. 10 ani mai târziu, în această iarnă, o agenţie londoneză, reconfirma că susţinerea pentru a rămâne în UE, dintre toate statele Uniunii, este, cu un procent de 85%, cea mai mare în România. La polul opus, în fruntea euroscepticismului, se regăseau britanicii, cei care ieri au fost chemaţi să decidă cu privire la Brexit. Dincolo de rezultatul propriu-zis, am tot auzit punându-se întrebarea legată de cine are de pierdut sau de câştigat dintr-o ieşire sau rămânere în UE a Marii Britanii (sau a oricărui alt stat care-şi pune aceeaşi problemă). Situaţia în Europa rămâne profund problematică şi tensionată, dincolo de opţiunea britanicilor. Europa trebuie să se repoziţioneze şi să-şi regândească strategiile şi felul în care acţionează. Gândirea şi intenţiile pro-europenilor sunt bune în teorie, practica şi implementarea lasă însă mult de dorit. Problema, de aici înainte, nu se mai poate pune în termeni absoluţi, sub forma unei întrebări legate de cine pierde sau cine câştigă în cazul unei ieşiri din UE. M-aş lăsa ajutat de o comparaţie, pentru că e ca și în cazul unui transplant renal: pe de o parte, donatorul poate trăi şi cu un singur rinichi, chiar dacă viaţa ar fi plină de griji şi privaţiuni. La fel, şi rinichiul transplantat poate să „prindă în noul context”, în noul corp, sau poate să fie respins, urmând să colapseze, atrăgând o agravare a bolii. Cert e că, din ambele perspective privită situaţia, cel mai bine şi mai puţin riscant e ca rinichiul să nu fie extirpat şi să fie lăsat să funcţioneze în corpul iniţial. Aşa că, până să se ajungă la operaţii radicale, ar trebui să ne asigurăm funcţionarea ca un întreg. Mă tem că restul e populism superficial. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, sunt sigur de faptul că singuri, am fi mult mai slabi. Cât despre cât de puternici suntem ca europeni, depinde exclusiv de noi. Cert e că, în UE, Cutia Pandorei s-a deschis şi nu are să o mai închidă nimeni multă vreme.