GDS, între intoleranţa politică şi intoleranţa tehnocrată

Azi, 6 decembrie 2016, Grupul pentru Dialog Social (GDS) a dat una dintre cele mai convingătoare dovezi ale faptului că este ,,o conștiința lucidă a acestei societăți’’! Aserțiune cu valoare de axiomă înscrisă în documentul său programatic din 31 decembrie 1989. Altminteri nu s-ar putea explica vigilența- curat revoluționară!- cu care Andreea Pora, membră a Consiliului director al grupului, a interzis echipei postului Antena 3 să asiste la dezbaterea cu tema ,,Proiectul de țară, între politică și tehnocrație’’, al cărei invitat era premierul Dacian Cioloș.

După cum, tot în consecvența neabătută a idealurilor profund democratice care au inspirat crearea GDS ca primă organizație a societății civile legal constituită după căderea comunismului, aceeași dârză doamnă komisar ideologic și/sau administrativ, Andreea Pora, a comunicat înaltele rațiuni strict deontologice ale categoricei decizii: ,,Avem dreptul să primim în casă pe cine dorim și nu vă dorim!’’

Se vor găsi și căutători de nod în papură care , cetind afișul manifestării, să atragă atenția că pe lista participanților se aflau, pe lângă membri ai GDS și reprezentanți ai societății civile, dar și alături de reprezentanți ai mediului academic , cultural sau politic și reprezentanți ai mass media. Și cum este greu de crezut că reporterii Antenei 3 au dorit să fie prezenți la manifestarea sus-menționată numai în calitate de reprezentanți ai mass media, era de așteptat ca organizatorii să comunice, în spațiul public sau mediatic, motivele pentru care au trecut respectivul canal pe lista proscrișilor.

Nu au făcut-o până acum și nici nu cred că o vor mai face, considerând necesar și suficient acest ,,sic volo’’ al doamnei Andreea Pora. Un ,,sic volo’’ care ne trimite direct la zicerile tot mai actualului Caragiale despre țara în care această formulă domnește ,,ca maximă de înaltă politică’’. Țara în care, mai nou,pentru guvernul a la varză de Bruxelles și apologeții lor, această sintagmă- ,,sic volo’’- a devenit ,,maximă de înaltă tehnocrație’’!

Procedând de o asemenea manieră cras voluntaristă și abuzivă, corifeii GDS au mai furnizat încă un argument, foarte solid, celor care numesc actualul format în care activează grupul ca autarhic și exclusivist. Ceea ce, să o recunoaștem, este foarte departe de statutul de entitate de utilitate publică pe care l-a acordat, cu deplină bună credință, GDS-ului guvernul Adrian Năstase.

Pe bună dreptate, decizia arbitrară și comportamentul abuziv, de cerber, pe care le-a etalat, cu de la sine putere sau cu investitură, ultra-zeloasa Andreea Pora, și-au primit meritate puneri la punct. În primul rând de la colegii de Antena 3, Alina Petrescu și Mircea Badea, dar și din parte președintei PNL, Andreea Gorghiu. Ceea ce, însă, nu schimbă cu nimic datele problemei, fiindcă nici până acum GDS nu s-a delimitat , public, de comportarea Andreei Pora.

Așa încât, mitocănia, o dată comisă , tot mitocănie rămâne! Indiferent dacă fost o mitocănie de rit politic, de rit tehnocrat sau de rit social-civil...

Cât privește împrejurarea că în legătură cu acest rușinos eveniment nu i s-a cerut părerea și moderatorului dezbaterii, Gabriel Liiceanu, filosof și director al editurii ,,Humanitas’’, membru marcant al GDS, eu cred că bine au făcut cei care nu l-au consultat. Sau, mai știi?, poate că nu este timpul pierdut. Să nu ne fie atunci de mare mirare dacă, într-o zi, corifeii GDS-ului îi vor invita pe jurnaliștii de la Antena 3 la o altă dezbatere al cărei invitat să fie Gabriel Liiceanu! Poate chiar una pe o temă mult mai apropiată preocupărilor domniei sale. Ca, bunăoară:

-1) Cum s-a transformat, nu chiar peste noapte, Editura ,,Nicolae Bălcescu’’(fosta Editură Politică) în Editura Humanitas;

- 2) Unde se află și care este, la ora actuală, starea arhivei defunctei edituri a CC al PCR?;

-3) Cum putea pleca un tânăr cercetător din domeniul științelor sociale, liber ca pasărea cerului, în Occident, mai ales, în ultimul deceniu al regimului Ceaușescu?;

-4) De ce din ediția apărută după 1990 a cărții lui Gabriel Liiceanu -,,Tragicul. O fenomenologie a limitei și a depășirii’’(1975)- a dispărut exact capitolul despre receptarea tragicului în filosofia marxistă?

O dezbatere care, mai mult ca sigur că va oferi platforma politică, ideologică sau, după caz, tehnocrată a viitorului partid pe care l-a invitat Gabriel Liiceanu l-a invitat, astăzi, pe Dacian Cioloș să îl întemeieze cât mai curând.

Și când te gândești că, astă primăvară, tot ei, GDS-iștii- care, astăzi, au tradus în viață pentru echipa de reportaj a Antenei 3 principiul leninist, devenit și al stalinismului: ,,cine nu este cu noi, este împotriva noastră!’’- era cei care îl blamau pe un fost aliat, devenit adversar de neiertat, acuzându-l că a făcut saltul de la ,,valorile Pieței Universității’’ la ,,ideologiile care au făcut ravagii în Europa secolului XX’’…