Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
”În spatele fiecărui bărbat puternic e o femeie și mai puternică!” Bărbaților, mai ales, le place mult de tot să repete lozinca asta. Stați, nu e nimic rău, dacă ei și cred asta. Dar cred? Toți? Am auzit-o spusă de tot felul de bărbați, și-n cazul unora nu m-am putut abține să nu-i bănuiesc că mint. Rostită de unii dintre ei, e doar vorbă bună să-i spele de bănuielile de misoginism. Atât și nimic mai mult!
“În spatele fiecărei femei triste e un bărbat violent!” E o vorbă pe care nu o spune nimeni, dar pe care o cred mulți. Și asta e rău! Nu că o cred, ci că nu fac nimic! Hai, fiți cinstiți! De câte ori nu ați auzit că doamna X are parte de un soț, fiu, tată, mentor, șef abuziv? Și de câte ori ați făcut ceva? “E familia lor, treaba lor”, “de unde să știu că e adevărat”, “las că nu-i nici ea mai bună” - sunt mărturiile lașității noastre sociale. Singura acțiune a fost, de frica a ceea ce ar putea să vadă copiii noștri ori de frica să nu ne stricăm reuniunile aparent vesele, să evităm familiile în care bănuiam că abuzul fizic sau psihic sunt ceva normal, să-i închidem social - abuzat și abuzator - în același cerc, în speranța că-și vor rezolva problemele fără să ne strice nouă mica armonie burgheză, de parcă ar fi fost doi boxeri cu probleme de comunicare între ei și fără să ne dăm seama că prin izolarea socială îi refuzam celui abuzat și ultima șansă de salvare. Și box a ieșit de multe ori, doar că un box inegal și infernal, în care el nu avea mănuși, iar ea era sacul.
Știu, “ministre“-le din titlu nu există. DEX-ul cel misogin nu recunoaște decât masculinul ministru. Tocmai de aceea-l folosesc! Nu doar gramatica, dar și istoria are ironiile ei. Amare! În luna în care am fost pur și simplu sufocați de cazuri de abuz - politist violator și pedofil, soții ucise de foști soți - a fost instalat și guvernul cu cele mai multe femei și condus de prima femeie premier din istoria României. Poate nu e ironie, poate că e un semn că acest cabinet trebuie să facă ceva nemaivăzut la noi: ca la 100 de ani de la unirea României moderne să creeze și să finanțeze programele care pot moderniza mintea conaționalilor noștri care nu au învățat că ciorba-n plic de la supermarket e mai bună decât cea stropită cu sânge, dar și conștiința unei întregi societăți mult prea obișnuite să se uite-n altă parte când vede un abuz.
