„În ziua spectacolului, sunt plecată în pielea personajului”

Tot ce făcea Draga Olteanu, toate simţirile ei, vorbele ei năvalnice, toate aveau un puternic accent românesc, amprenta neamului ăsta se simţea în fiece gest al marii actriţe, în fiecare silabă, în fiecare umezire a ochilor. Cred că i s-ar potrivi alintul nostru, Mama Românie, aşa cum italienii au denumit-o pe îndrăgita lor actriţă Ana Magnani, Mama Italia. În totul, Draga a sădit sufletul ei, seriozitatea ei, dăruirea pentru arta actoriei. M-a dus în faţa tablourilor ei cu poze din filme, din piese, fotografii aşezate pe pereţii vechii case ca nişte borne kilometrice impresionante în drumul destinului ei. Una dintre poze este cu Draga în filmul „Lupeni”, unde ea interpreta rolul nevestei unui miner. Draga mi-a povestit că a insistat să existe o scenă din locuinţa unei familii din Valea Jiului, să se vadă în film că soţiile minerilor au mereu în cuierul din hol o broboadă neagră, pentru că nu se ştie dacă minerul mai apucă să vadă cerul, când plecă în subteran. Ce sensibilitate, profunzime în conceperea unui rol la Draga!

Când ne-am dus la Draga acasă, în casa veche, casa cu beleaua evacuării, înainte de a începe filmarea Draga ne-a tratat cu chifteluţe calde, era cu şorţul de bucătărie peste rochie. Draga a şi iubit frumos, ne atenţiona imediat să-i rostim numele complet, Draga Olteanu Matei, adăuga şi numele soţului drag, un apreciat medic.

Draga, cu tăria ei, s-a luptat vitejeşte 4 zile şi cu moartea. Din pricina hemoragiei masive, a fost adusă la spital cu hemoglobina aproape zero în sânge, îi curgea prin vase apă chioară. 

Draga Olteanu face parte din lada de zestre a neamului, cum să moară Coana Chiriţa interpretată de ea, cum să moară Aneta Duduleanu din „Gaiţele”, cum să moară sufletista din „Toamna bobocilor”, cum să moară Draga?