Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Din chenarul îngălbenit al televizorului, un ins pleşuv ne îmboldeşte cu un băţ. Zâmbeşte cinic şi muşcă apăsat din cuvinte. Cândva preşedintele ţării, personajul cu pricina a ajuns un fel de saltimbanc oficial al prăbuşirii noastre ca neam. Se uită fix în camera de filmat şi-şi închipuie că este dascălul naţiei. Ne-a scos la tablă ca pe nişte copii retardaţi şi ne turuie despre deficite, creşteri şi descreşteri economice… Cifre şi grafice mâzgălite pe o coală mare de hârtie, nimic despre oamenii concreţi ai României surpate. Poveştile lor triste sau disperate nu încap în bilanţul înfăşurat în ipocrizia vorbelor rostogolite de Corsarul propriei flotile. Laudă în stânga şi-n dreapta vechilor şi noilor guvernanţi, aidoma unei starlete de cabaret, şi glumeşte la final, gata să plesnească de mulţumire de sine. “Nava e la cheu, în port sigur”, îl aud pe dezgustătorul individ prin gălbejeala vremurilor bolnave. Într-adevăr, “nava” e lacheu, gura păcătosului grăit-a şi de această dată adevărul. Lacheu e şi el, lachei suntem cu toţii, dar vina o poartă politicienii care ne-au băgat cu de-a sila în porturi străine, la cheremul euroguşaţilor. România n-a fost vreodată nava amiral a Europei, dar, ca azi, niciodată…
■ Cam tot atunci, în republica breaking-news-urilor de-un cretinism exemplar, liceenii simulau bacalaureatul la istorie. Sistemul îi învaţă de mici să vieţuiască prin simulare, să se facă doar că ... Oricum, le va fi mai uşor în viaţă astfel mimând, traiul de-adevăratelea nu-i defel o fericire ! O gloată de mimi, spre asta se îndreaptă omenirea abuzată de vătafii capitalismului degenerat. Lecţia de prefăcătorie se sfârşeşte, iar tinerii se întorc în viaţa reală. Un reporter îi iscodeşte pe învăţăceii cu priviri tulburi, ascunse după frizuri fistichii. „Cum ţi s-au părut subiectele ?” întreabă omul cu microfonul. „Subiecte din alea tari, despre Mihai Viteazul şi despre toţi nebunii ăştia !” răspunde zevzecul şi hăhăie prezidenţial. Exemplul cotroceneanului e contagios, n-a prea scăpat nimeni de microbul mitocan. Un alt adolescent ieşit din probă n-are nicio ezitare. „Eu vreau să am mulţi bani, femei şi lăutari !”, scurt şi cuprinzător. Îi prevăd un viitor poleit cu aur, sigur va deveni politician, e însemnat deja de destin. În definitiv, cine n-ar vrea să întoarcă euroii cu lopata şi, prins de gâtul „animatoarelor”, să asculte melosul manelist ? România e o manea care curge întruna şi se îngroaşă obscen, ţară de lăutari, vericule ! Aşa că numai fraierii stau cu burta pe carte şi-şi bat capul cu „nebunii” de... Mihai Viteazul şi alţii ca el. Falimentul şcolii româneşti este desăvârşit, soarta ne e pecetluită. Uşor, uşor, contur naţional fi-va Vama Veche, emblema primitivismului decerebrat. „Cum vă veţi distra aici ?”, e curios să afle cineva de la o ceată de descreieraţi stârniţi de alcool. „Ne îmbătăm ca porcii, păi, aici, toţi o ard aiurea !” se amuză intervievatul şi râde grosier. Da, nu mai încerc vreo îndoială, apucăturile Preagrosolanului de la Palat sunt molipsitoare, ne-au modificat structura genetică.
■ În ţinuturile moldave doi popi s-au învrăjbit pentru o parohie. Enoriaşii s-au împărţit şi ei, ca-n orice dispută drăcească. „Pe noi, babele bătrâne - se plânge o bună creştină – ne-o hârâit, ne-o târâit !” Hârâite şi târâite, babele descendente din osul domnesc al „nebunului” de Ştefan cel Mare nu se lasă deloc, se afurisesc şi se îmbrâncesc în numele lui Cristos. Religia e teritoriul despărţirilor în credinţă, nu al apropierii. Creştinarea multora s-a înfăptuit cu sabia, nicidecum cu crucea. La urma urmei, şi sabia e tot o cruce, ambele au acelaşi desen, numai că prima are o muchie ascuţită. Pe tăişul ei letal s-au construit bisericile şi confesiunile, averile clericilor scoborâtori din Satana... Ce paradox, să te rogi la o armă care a trimis la moarte atâţia inocenţi !?
■ Peste drum de blocul meu, sute de preoţi, înveştmântaţi în odăjdii strălucitoare, s-au adunat să binecuvânteze cofrajele şi schelele din care se va întrupa Catedrala Mântuirii Neamului. În spatele lor, zeci de pelerini, turma tăcută şi ascultătoare. Alăturarea celor două uriaşe construcţii nu e deloc întâmplătoare. Biserica şi Parlamentul. Biblia şi Legea, piroanele înfipte dintotdeauna în libertea omului. Astfel răstignit, nu i-a mai rămas decât supunerea la preceptele stăpânilor rânduiţi să-l exploateze. Când s-a răsculat, versetul biblic şi norma penală l-au readus în cuşcă, robii nu trebuie să-şi uite condiţia înjositoare. Păcatul nesupunerii este aspru pedepsit, istoria omenirii e un şir de pilde sângeroase. Biserica şi politica sunt, împreună, răul fundamental al omenirii, chipul întors al dumnezeirii. Iar dincolo de Dumnezeu e ...Diavolul.
