Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am fost invitat de colegi economisti din Spania sa ader la o noua miscare, apolitica dar nu impartiala, in sensul in care ea contesta curentul principal de gandire economica si de actiune a factorilor de decizie cu privire la cauzele si solutiile crizei. Nu este singura forma de organizare inspirata de miscarea indignatilor, o forma de protest pornita pe 15 mai 2011 in marile orase spaniole ca reactie la masurile de austeritate. Manifestul economistilor indignati, reuniti in organizatia econoNuestra (economia noastra, in traducere) poate fi citit pe site-ul www.econonuestra.org
Ma alatur acestui demers si cred ca el poate fi extins, pasnic si bine argumentat, si in tarile din Estul Europei. Modelul economic dominant in prezent nu a anticipat criza si nici nu a putut-o rezolva. In mod fals se creeaza impresia ca este o criza determinata de nivelul ridicat al datoriilor publice, de proasta gestiune a sectorului public. Nu este insa asa – datoriile publice au crescut dupa declansarea crizei, de fapt dupa ce guvernele au salvat bancile (si continua sa o faca). Masurile de austeritate sunt luate pentru a salva mari firme private de la faliment, nu pentru a salva statele. Si partea proasta este ca aceste masuri nici macar nu functioneaza, pentru ca nu permit statelor sa se dezvolte.
Au trecut si in Romania trei ani de la declansarea crizei. Pentru cresterea din 2011 trebuie sa multumim Institutului National de Statistica. Multi avertizeaza ca in 2012 ne intoarcem in recesiune pe plan mondial. Si atunci la ce a folosit austeritatea? Aceste intrebari si le pun economisti indignati si din Spania, si din Grecia, Portugalia si Irlanda. Si le vor pune in curand si cei din Germania, Franta sau Marea Britanie.
Oamenii stiu si singuri de ce au nevoie. Au nevoie de locuri de munca, nu de caritate. Mai putin de jumatate dintre romanii de varsta activa sunt si ocupati in economia formala. De la inceputul crizei s-au pierdut peste 800 de mii de locuri de munca. Oamenii se simt exploatati – noul Cod al Muncii a accentuat nesiguranta locului de munca. Oamenii au nevoie de credite. Doar marile banci si marile firme primesc refinantari. Pentru populatie si IMM-uri regulamentele de creditare se innaspresc. Oamenii au nevoie de educatie. Profesorii sunt insa una dintre categoriile blamate in acesti ani in Romania pentru asa-zisele cresteri salariale din trecut. Oamenii au nevoie de asistenta medicala – sanatatea nu se negociaza. Si totusi se negociaza, si urmeaza peste cateva luni sa se si privatizeze integral, reducand grav accesul la servicii medicale. Pensionarilor nu trebuie sa le fie rusine de pensia lor daca au muncit toata viata pentru ea – si totusi ea este descrisa ca o pomana de la stat.
Bogatii nu contribuie la efortul de iesire din criza. De fapt nu contribuie deloc. Povara fiscalitatii sta pe umerii amaratilor – cata vreme bogatii sunt protejati de cota unica si de impozitele aproape inexistente pe avere. Un sistem injust, inechitabil, nu se poate sustine la infinit. Indicele inegalitatii veniturilor s-a accentuat puternic in Romania in ultimii ani. Ca sa poata ramane bogati, acestia trebuie sa invete sa mai si imparta. Pana acum micii contribuabili au platit si pentru marii evazionisti.
Cel mai important motiv de indignare dintre toate este acela ca s-a pierdut sensul guvernarii. Nimeni, nicaieri, nu ar trebui sa guverneze pentru piete, sau pentru FMI, sau pentru deficit. Guvernarea trebuie sa fie pentru oameni. Scopul final al guvernarii trebuie sa fie cresterea calitatii vietii cetatenilor. Desigur, o crestere sustenabila. Daca va urma un deceniu de stagnare sau, mai rau, o instabilitate de a o zi la alta, va creste si presiunea sociala. Cine spune ca pietele sunt perfecte, ca ele nu au relatiile lor de putere si preferintele lor, ca nu sunt tot oameni corupti sau coruptibili si in spatele lor, minte. Sa acceptam o data esecul pietelor si sa ne eliberam de sub aceasta tiranie a pietelor. Ce inseamna, pana la urma, increderea pietelor? Ca sunt dispuse sa ne imprumute? De ce sa am incredere in judecata lor? Oare atunci cind au imprumutat Grecia, de exemplu, cu ani in urma, ele au judecat corect? Oare atunci cand au evaluat drept excelente o multime de active toxice, ele au judecat corect? Mai lasati-ma cu pietele si sa ne concentram catre populatie.
