N-au făcut pace cu suferinţele până în ultima clipă

În ajunul zilei de 15 septembrie, primeam un telefon: „Te rog, invită-mă mâine în emisiunea ta de medicină, fix mâine, şi am să-ţi explic de ce!”. Solicitarea îmi venea de la un mare chirurg, profesorul doctor Sorin Simion, şeful Clinicii de chirurgie de la Spitalul Clinic Colentina, care a fost şi ani lungi managerul general al acestui important spital. Impozantul chirurg de 1,90 m sărbătorea, după câteva ore de la acel telefon, ziua lui de naştere şi voia să fie în emisiunea mea de medicină, pentru a explica unele operaţii complicate. De ce dorea să sărbătorească în acest mod ziua de naştere? „Pe mama au apucat-o contracţiile la 6 luni şi jumătate, medicul a asistat-o şi am apărut eu, un boţ de carne prematur, profund prematur, nu mişcam, nu răsuflam, m-au considerat avort spontan şi m-au pus într-o tăviţă destinată coşului de gunoi. Şi, deodată, asistenta a ţipat: «mişcă, mişcă!». Eu dădeam primele semne de viaţă şi de aceea te-am rugat să mă inviţi la televiziune, e o zi miraculoasă”. Profesorul de chirurgie Sorin Simion a intervenit salvator în mii de operaţii complicate, a declarat recurs extraordinar unor diagnostice de moarte şi oamenii operaţi de el s-au întors în viaţă. Sorin Simion s-a luptat eroic cu propria boală de ficat, maladie de mare gravitate. I s-a făcut transplant de ficat, dar nu a reuşit. 

Un alt mare profesor de medicină, doctorul Radu Mihăilescu, a condus cu pricepere una din clinicile de psihiatrie de la Spitalul Obregia, a fost chiar directorul general al acestui mare spital de boli psihice. De lungă vreme se lupta cu două boli, insuficienţa cardiacă şi un diabet care-i provocase răni la picioare ce nu se mai închideau. Nu mai putea umbla decât în cârje şi interesantele interviuri pe care le făceam în emisiunile mele de la televizor le executam acum prin telefon, la fel explicaţiile medicale pentru „Jurnalul”.  Profesorul doctor Radu Mihăilescu aducea pe linia de plutire pacienţi cu grele boli psihice. Psihiatria e de mare dificultate, fără bisturiu, fără aparatură, doar cu instrumentul cuvântului. Stabilirea unui diagnostic de boală psihică profesorul Radu Mihăilescu o făcea cu interviuri riguroase, de 2-3 zile, cu suferindul, urmau terapii cu medicamente sofisticate şi psihoterapie. Mulţi părăseau spitalul de psihiatrie cu mintea mai limpede după ce erau îngrijiţi de profesorul doctor Radu Mihăilescu. L-am întrebat ce face cu bolnavii care susţin că sunt Napoleon? „E o legendă nereală, în zeci de ani de psihiatrie doar un internat credea că e Napoleon. Pacienţii sunt nişte necăjiţi cu mintea tulburată, cei mai mulţi cred că sunt urmăriţi de Securitate, că li s-au plantat cipuri şi în plombele măselelor!”.