Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am mai văzut și, cu siguranță că o să mai vedem, situații stupefiante și anomalii în revoltătoare în felurite dosare pe care le fabrică pe bandă rulantă DNA-ul sub comanda campioanei transcontinentale a anticorupției- nume de cod: Slujirea- dar asta chiar că le-a pus capac la toate! Astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție care a judecat „Dosarul Rovinari-Turceni” i-a achitat pe cei doi inculpați din oficiu, adică pe Victor Ponta și pe Dan Șova! Desigur, sentința nu este definitivă și sunt aproape sigur că ea va fi atacată mintenaș. Asta,însă, nu înseamnă, că învățămintele acestei achitări pot sau trebuie subestimate. De altfel, într-un semnificativ consens, cei care au comentat evenimentul au ajuns la concluzia că, luând această decizie, ÎCCJ a făcut dovada înaltului său profesionism, ca și pe cea a independenței și a demnității sale.
După cum, tot într-un semnificativ consens, cei care au comentat hotărârea luată azi și în baza căreia Victor Ponta și Dan Șova au fost achitați au evidențiat ideea că această hotărâre nu a ținut cont de „presiunile interne și externe”. Rețineți, vă rog, ideea pe care a enunțat-o Călin Popescu Tăriceanu, fiindcă o să mai avem nevoie de ea…
Ceea ce șochează pur și simplu în cazul de față este diferența de-a dreptul astronomică dintre achitarea celor doi „penali” ( ca să folosesc expresia unui clasic în materie de anateme și de discriminări de toată mâna) și pedepsele pe care le ceruse, pentru fiecare dintre ei, procurorul DNA. Adică: 12 ani, pentru Victor Ponta și 6 ani, pentru Dan Șova! Pe bună dreptate, orice om cu țiglele pe casă se întreabă: cum se poate explica, în termeni juridici. dar și deontologici, această situație, care ar putea reprezenta o raritate în analele justiției românești? Altfel spus, unde s-a greșit și, mai ales, cine anume și din ce motive a greșit? Sau (de ce nu?) dacă au existat ingerințe în actul de justiție și, dacă da, din partea cui ? Iată tot atâtea întrebări care nu pot să fie evitate sub nici-un motiv și la care trebuie să avem, cât mai curând, un răspuns clar și onest.
Până atunci, v-aș invita să ne gândim la un foarte posibil efect colateral al hotărârii pronunțate azi la ÎCCJ. De fapt, o explicație a înverșunării cu care anumite persoane și entități, interne și internaționale, cu mare trecere în fața autorităților statul nostru de drept, se opun intrării în vigoare a legilor justiției. Mă refer la situația pe care o va crea aplicare a Legii răspunderii materiale a magistraților. Atunci când unii dintre cei aflați sub incidența acestei legi vor trebui să suporte din buzunarul propriu despăgubirile cuvenite. Împrejurare în care,iarăși foarte probabil, unii sau alții vor trece peste orice teamă sau tabu și vor spune, cu subiect și predicat, de la ce fețe grele le-au venit, în plic sau prin poșta electronică, sentințele alea nenorocite. Făcându-i, în acest fel, pe respectivii, copărtași, nu atât la plata sumelor cu pricina, cât și la blamul public aferent.
Fețe grele care, să nici nu ne fie de mare mirare dacă, mai mult sau mai puțin întâmplător, se vor încadra în categoria celor pe care îi vizează sintagma „presiunile interne și externe” și pe care a pronunțat-o foarte răspicat Călin Popescu Tăriceanu.
