Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pretendenții la fotoliul cotrocenist, mulți și defecți, vagabondează prin campania electorală cu obrăznicie de maidan. Nicicând nu mi-a fost dat să fiu martorul unui spectacol atât de grotesc. Iar numărul mare de competitori pare să aibă rol bine determinat în această mizerie. Fiindcă, dacă s-ar fi înscris în cursă doar candidații mai normali și cu oarece șansă, n-ar mai fi fost atât de amplu desenul minciunii, al imposturii și al multor altor defecte omenești care pendulează între verocitate și patologie.
Rămânerea într-o aproximativă normalitate nu s-a manifestat nici în cazul strigărilor de campanie. Trompetele minciunii electorale și afișarea agresivă a candidaților au cam fost ofilite de concurența altor instituții ale statului.
Matelotul de la Cotroceni cheltuiește ultimele rezerve din cambuza prezidențială pentru susținerea unor pretenții blonde. Jalnică decădere. Minciuna sfruntată l-a demolat pe Traian Băsescu. Puterea împrumutată fraudulos de la naivii care au crezut cândva în poveștile cu cai verzi pe pereți nu mai alimentează pornirile dictatoriale ale acestui individ. Iar perspectiva de a răspunde pentru faptele sale neprotejat de o totală imunitate l-a transformat pe puternicul tătuc într-un disperat de drept comun. Numai astfel se poate explica faptul că Traian Băsescu a acceptat să devină cârja electorală a unei candidate fără șanse.
Febrilitatea dosarială de la DNA, o activitate bine susținută propagandistic, este considerată de foarte mulți comentatori ca fiind și ea strâns legată de momentul alegerilor. Chiar dacă aș fi tentat să dau crezare unei astfel de variante, acord totuși credit, interesat, bunei credințe. Fiindcă, dacă altfel nu se poate, accept ieșirea din adormire a procurorilor DNA chiar și în regim de campanie. Știu că funcționează reproșul conform căruia respectiva instituție ar acționa la comandă. Dar dacă totuși se acționează, nu mă mai intersează nici comanda și nici cine comandă. Fiindcă am constatat până acum că în urma alternanței la putere nu ne-am pricopsit cu cine știe ce avantaje. Și de aceea accept ca alternanța la putere (și la comandă) să genereze cel puțin și o alternanță la pușcărie. De aceea mă bucur să observ că puternicii de până mai ieri au atins astăzi pragul disperării. Și de aceea votez alternanța la pușcărie.
