Rezistă Ponta paraziţilor bugetari?

Premierul Victor Ponta se află într-o situaţie dificilă. De oricâte scamatorii ar uza statisticienii, încercând să demonstreze că economia românească e pe val, că suntem în al doilea trimestru fără recesiune, că exportul etc etc merg bine, realitatea nu e nici pe departe roz. La mai toţi indicatorii care dimensionează potenţa unei ţări, România e pe ultimul loc în UE. Ultimul loc, adică acolo unde a fixat-o ani de politică bicisnică portocalie şi cotrocenistă, ani de subordonare la ordinele FMI, apilcând fără crâcnire reţetele "experţilor" acestuia, reţete care s-au dovedit falimentare şi au fost recunoscute ca atare chiar de către lansatorii lor. Culmea e că acelaşi FMI bate acum din nou din picior, încercând să forţeze Guvernul român să înstrăineze "strategic", imediat şi pe doi bani, unor concerne străine, ultimele resurse şi active ale ţării, iar un buimac deţinând o înaltă funcţie pe la Bruxelles ne socoteşte a fi, alături de Italia şi de Bulgaria, o ţară neguvernată şi neguvernabilă!

România nu este neguvernată şi neguvernabilă, dar actualul Cabinet are de gestionat un buget zdrenţuit şi o economie anemiată de incompetenţa şi jaful din timpul fostei guvernări. Ponta şi miniştrii săi, oricât de optimişti vor să pară la televizor, au trezoreria goală şi, mai ales, au de astupat găurile negre lăsate în urmă de guvernarea Băsescu-Boc. Repornirea economiei e dependentă de absorbţia fondurilor europene (după ce multe prgrame sectoriale fuseseră blocate de UE ca urmare a prăduielii şi incompetenţei din anii 2009-2011). Dar banii europeni nu pot fi primiţi decât dacă Guvernul asigură cofinanţarea, iar Bugetul e subţire de tot. Drama cea mai severă se consumă în zona nivelului de trai, peste jumătate din populaţie fiind în situaţia de a o duce de azi pe mâine sau într-o sărăcie lucie, la pragul şi chiar sub pragul supravieţuirii. Nu sunt bani pentru programele sociale, nu sunt bani pentru categoriile defavorizate, nu sunt bani pentru barem menţinerea puterii de cumpărare a pensionarilor, cărora li s-au indexat pensiile cu 4%, sărind peste faptul că anul trecut inflaţia oficială a fost de peste 5% şi uitând de adaosul obligatoriu de 50% din creşterea salariului mediu şi de faptul că pensiile erau îngheţate de trei ani. Nu sunt bani pentru mărirea alocaţiei pentru copii, rămasă la nivelul mizerabil de 42 lei. Nu sunt bani pentru aziluri. Nu sunt bani pentru milioanele de amărâţi, sufocaţi de creşteri de preţuri şi tarife şi din ale căror taxe şi impozite e, totuşi, alimentat Bugetul. Toate astea şi prea multe altele asemenea nu sunt direct imputabile actualei guvernări, sunt consecinţa haosului managerial şi a prăduielii portocalii, dar induc acum o stare de fierbere socială încă latentă, sub capac, însă care nu mai poate fi ignorată, ajungând la limita suportabilităţii. Nu poate decât să fie salutate, în context, câteva acţiuni mai de forţă, denotând luciditate şi responsabilitate, ale lui Victor Ponta.

Premierrul şi-a asumat riscul să calce pe nişte muşuroaie de furnici şi să întărâte şi nişte cuiburi de viespi, intervenind în zone de neruşinată drenare a banilor publici, prin sisteme profund oneroase, funcţionând de ani şi ani. Plafonarea salariilor nesimţite din companiile de stat, unele chiar falimentare, tunderea lefurilor de zeci de mii de euro pe care şi le fixau managerii aceloraşi companii, bonusurile uriaşe incluse în cheltuielile unor companii aflate în insolvenţă, dezmăţul pe seama, până la urmă, a Bugetului de stat, unde nu mai erau vărsate aceste sume uriaşe, toate acestea sunt de aşteptat să aibă efect. Aş întări, adăugând că Guvernul are obligaţia să informeze opinia publică asupra estimării demensiunii scurgerii de fonduri prin aceste robinete, la nivelul economiei naţionale. La fel, nu e locul să uităm de altă prăduire. Anume, miliardele de euro care reprezintă prejudiciile din vrafurile de dosare înaintate la DNA de către Curtea de Conturi şi de către Guvern, după audituri şi evaluări ale gestiunii fostei guvernări. Miliarde care, prin executarea silită a celor vinovaţi, deveniţi magnaţi peste noapte, ar trebui şi ar putea să se întoarcă în Buget. Desigur, dacă DNA nu ar fi ea însăşi o vorace consumatoare de bani publici şi ar produce şi altceva decât mărunţişuri şi fumigene.

Cabinetul Ponta a deschis o pârtie de acţiune contra realelor găuri negre şi a forfecării Bugetului naţional. Sunt în joc interese mari, este vizată o liotă de hrăpăreţi sudată de clasa politică. Reacţiile adverse cele mai dure şi mai sofisticate nu vor întârzia. Îl ţine pe Ponta cureua să le reziste? Va înţelege şi majoritatea parlamentară  că are a se trezi? Sau, până la urmă, va vorbi tot banul şi, peste un an doi, ne vom aminti despre nişte declaraţii cocoşeşti şi atât?