Rocada Pițurcă – Boloni și bucuria nebunilor

Preliminariile Euro 2016, prin programarea meciului Grecia – România, repauzează cotonogeala internă internă. Și e de bine. Pentru că, oricum, spectacolul ghilabadiștilor care lăutăresc pe lângă fotbal este mai distractiv, prin neghiobia lui, decât hărniceala căznită a cramponaților.

Victor Pițurcă și-a anunțat opțiunile privind lotul reprezentativei noastre pentru meciul de la sfârșitul săptămânii. Strigarea lui Pițurcă nu se mai bucură însă de replica înverșunată a contestatarilor săi. Propagandiștii marotelor obsesive au rămas fără muniția tradițională. Fiindcă Lucian Sînmărtean a fost plasat în afara lotului de o accidentare pe care în niciun caz nu i-a provocat-o selecționerul. Nici Adrian Mutu nu a fost centrifugat de pe orbita naționalei de Pițurcă. Însuși Răzvan Lucescu, antrenorul care susținea cu ceva timp în urmă că echipa națională trebuie să înceapă cu Mutu, l-a lăsat pe Mutu în afara lotului chiar și la Petrolul.

Galerioții anti-Pițurcă n-au rămas însă fără obiectul muncii. Aceștia, împreună cu desantul propagandistic afiliat sburleanului ferefist, au lansat pe piață o altă temă de discuție. Rocada Pițurcă – Boloni. Deși nu cred în această schimbare, m-aș bucura ca ea să se întâmple. Pentru a se convinge și obosiții observației că nici Boloni nu poate fi capabil să facă minuni într-un fotbal profund crizat. Experimentul unei alte schimbări, cea prin care a fost adus la echipa națională Răzvan Lucescu, argumentează acest adevăr. Iar Răzvan Lucescu avea atunci un avantaj care-i lipsește acum lui Boloni. Lucescu cunoștea nemijlocit realitatea din fotbalul nostru. Boloni ar veni dintr-o îndelungă rătăcire care va necesita o la fel de îndelungată perioadă de acomodare.

Schimbările de suprafață pot aduce bucuria nebunilor. Bucuria jocului și a rezultatelor nu poate avea însă suport decât schimbările de fond care se impun în fotbalul nostru. Fotbaliștii valoroșii nu se inventează. Ei se cresc.