x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Romanii mananca mai putina paine

Romanii mananca mai putina paine

28 Noi 2004   •   00:00

O stire-soc a facut valva zilele trecute: in Romania scade consumul de paine. A fost avansata chiar ideea, bazata pe raportari statistice recente, ca tindem catre o injumatatire a consumului de paine. Nu cred insa ca am avansat atat de mult. Am fi prea aproape de Occident.

Click pentru a mari imaginea
Probabil ca unii producatori si comercianti sunt atat de preocupati sa-si injumatateasca taxele catre stat, incat sunt gata sa jure ca romanii, in masa, isi aliniaza hrana la stilul de viata propriu tarilor dezvoltate. E cert insa ca, incepand de anul trecut, romanii mananca mai putina paine.

E un semn bun. Pentru ca reducerea consumului de paine se produce pe fondul cresterii in ansamblu a consumului alimentar. Ne distantam de anii in care populatia, careia nu-i ajungeau banii ca sa-si poata diversifica hrana, manca multa paine. De fapt, painea era alimentul de baza al romanului. Foamea era astamparata cu paine. Populatia cumpara putine alimente, putine marfuri nealimentare si apela prea putin la sistemul de servicii. Fara indoiala ca reducerea cumparaturilor cu amanuntul, prin retelele comerciale, se regasea in scaderea dramatica a consumului.

Daca scadea consumul, scadea si productia. De aici, in primul rand, ni s-a tras si scaderea produsului intern brut, inainte de 2000. Fara indoiala ca PIB-ul este cel mai sensibil masurator al productiei si consumului unei tari. Dar PIB-ul face masuratori si in sens invers, intrupandu-se din productie si din consum. Cum insa productia scadea, iar romanii nu aveau destui bani pentru a-si spori consumul, era limpede ca nu aveam decat nesansa cresterii-minus.

Nici primii ani de crestere-plus n-au adus schimbari importante in curba consumului. Fiindca, normal, au fost ambalate puternic doar doua motoare: exporturile si investitiile. Al treilea motor, consumul, a fost turnat cu incetinitorul. Asa ca plusul de valoare adaugata n-avea cum sa aduca, imediat, mai multa bunastare. Dimpotriva, au fost momente cand am avut si mai putina bunastare. Fiindca intreprinderile de stat nerentabile obligau populatia si societatile comerciale competitive, asa cum o facusera si inainte, ani la rand, sa le accepte mai departe indolenta, nepriceperea si risipa. Fara nici o zbatere de a schimba ceva, ca sa produca mai bine, mai ieftin.

Societatea avea insa nevoie mai ales de produse competitive, care sa fie cautate pe piata interna si la export. Si avea nevoie de un alt stil de comert, fara "vanzari" cu plata amanata la nesfarsit catre parteneri interni; si fara alimentarea iluziei ca intreprinderile in cauza... au piata. Pentru ca, in conditiile agravarii blocajului financiar, iluzia ramasese singura justificare ca astfel de intrerpinderi sa fie lasate sa produca in continuare. Pentru stocuri.

Tara traia o dubla drama. Romanii castigau putin. Veniturile derizorii ii aduceau pe oameni la disperare. Dar si cand cresteau veniturile oamenii tot disperati erau. Pentru ca venea inflatia si facea vraiste banii. Ne amintim bine, astazi, ca ani de zile am cumparat, cu bani tot mai multi, tot mai putine marfuri. Fiindca inflatia alerga in galop si ne zapacea veniturile. Preturile se miscau mai repede decat salariile. Populatia saracea.

Acum, lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Mai avem inca inflatie, dar in scadere. Iar salariile se misca mai iute decat preturile. Cat timp inflatia scade si productivitatea creste, inmultirea banilor aduce bunastare. Apar mai multe magazine, marfa se diversifica, iar numarul cumparaturilor e tot mai mare. Treptat, populatia isi imbunatateste substanta consumului alimentar. Cumpara mai putina paine si mai multa carne, mai multe legume si produse din lapte.

Imbunatatirea structurii consumului e o realitate. Cum realitate este si cresterea veniturilor. Dar judecata e corecta numai daca ne raportam, in timp, la noi insine: astazi fata de acum cativa ani. Daca privim insa in spatiu, incercand sa ne comparam cu tarile din Uniunea Europeana, incepand cu cele din vecinatatea noastra, cu tari din alte zone, constatam cu amaraciune ca suntem mult in urma. Veniturile si consumul, la noi, exprima inca o productie in prea mica masura competitiva.

Multi spun ca e de inteles ramanerea noastra in urma. N-avem resurse. Dar putine tari se scalda in resurse. Chiar si dintre cele dezvoltate. Au insa, in schimb, economii performante. Economii cu cresteri pe verticala, bazate pe productivitate si eficienta, principala resursa fiind organizarea rationala a productiei si a muncii. Le ajuta piata, ce are ca suprem criteriu eficienta economica.

Am facut si noi pasi inainte. Tara s-a schimbat enorm. Au fost puse bazele unor institutii noi, care sa ne asigure racordarea la mersul lumii. Din nefericire insa suntem atat de mult legati de vechile reflexe, dobandite in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, incat merge prea incet ridicarea edificiilor noilor institutii, pe temeliile deja turnate. Edificiul cel mai greu de ridicat se dovedeste a fi cel al economiei concurentiale, capitol ramas inca deschis in negocierile cu Uniunea Europeana. Si o economie in care concurenta e in suferinta nu are cum sa fie performanta.
×
Subiecte în articol: editorial paine consumului