x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Sclavagizarea relaţiilor de muncă trebuie evitată

Sclavagizarea relaţiilor de muncă trebuie evitată

de Ilie Serbanescu    |    24 Ian 2011   •   20:06

La sesizarea celor cinci confederaţii sindicale, o echipă tehnică a Organi­zaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) va veni în România să verifice con­formi­tatea propunerilor gu­ver­na­mentale de modificare a Codului Mun­cii cu principiile OIM ale rela­ţiilor de muncă şi cu toate convenţiile internaţionale încheiate şi ratificate şi de către România.

Chiar dacă se încearcă a face ne­observată o asemenea misiune teh­nică a OIM – care, nu-i aşa, nu este una de la "Stăpânul Inelelor", pe numele său adevărat FMI –, este vor­ba totuşi de un fapt cu totul ne­uzual pentru o ţară europeană şi, în plus, membră a Uniunii Europene! Oficial şi juridic, România nu este nici din Africa subsahariană, nu este nici vreo ţară care abia acum îşi aşază relaţiile de muncă sau în care a avut loc de curând vreo lovitură de stat de tip comunist în urma căreia oa­me­nii sunt chemaţi la muncă forţată etc., etc. Dimpotrivă, România este membru fondator al OIM, iar, ca membru al Uniunii Europene, a pri­mit avizul Comisiei de la Bruxe­lles privind acquis-ul comunitar în pri­vinţa relaţiilor de muncă, conside­rate fără echivoc printre cele mai mo­derne şi echilibrate din lume. Atunci ce conformitate – mai precis ce încălcări – să caute echipa OIM în România? Simplu: propunerile de modificări ale Codului Muncii, pe care Guvernul le-a aruncat pe piaţă aparent spre dezbatere publică şi despre care circulă veşti prin piaţă că ar putea face obiectul unei asumări a răspunderii guvernamentale în parlament.

Unele oficialităţi de resort spun că ar fi vorba doar de un test pentru a se vedea, luând în seamă reacţiile, dacă este sau nu nevoie de modificări ale Codului Muncii. Dar membri ai partidului de guvernământ se chiar laudă cu respectivele propuneri, pe care le prezintă ca abordări de dreapta necesare în actuala fază a lucrurilor în România pentru dinamizarea dezvoltării. Propunerile însă aparţin integral Consiliului Investitorilor Străini, o asociaţie care face mare tam-tam, dar care nu are iniţiativă legală în domeniu, căci nu este membră a pa­tronatelor şi deci este în afara tripartitismului social (sindicate, pa­tronate, guvern) pe care este bazat dialogul social şi este organizată însăşi OIM. În mod dramatic, FMI şi-a băgat coada. Oficial, spune că sunt iniţiative ale Guvernlui, deşi tot oficial reclamă acestuia din urmă ipocrita "flexibilizare" a relaţiilor de muncă.

Nu este deloc dificil de a reconstitui scenariul integral. Profitând de situaţia economică dramatică în care România se află, capitalul străin, folosindu-se de poziţiile strategice dobândite în economie, forţează promovarea unor măsuri care să ducă la o "sclavagizare" a forţei de muncă şi a relaţiilor de muncă din România. Obiectivul este urmărit de capitalul internaţional probabil pe un plan mai larg, dar atingerea acestuia nu este încercată nici măcar ca marea cu degetul în ţările de origine. România este însă un teren bun de experiment: la periferie, nu în centru, dar totuşi în Europa!

Termenul "sclavagizare" nu trebuie ocolit. Nu este cumva vreo exa­ge­rare, având în vedere despre ce este concret vorba: o precarizare totală a statutului angajatului (cât mai pu­ţine contracte pe perioadă nedeterminată; cât mai multe pe perioadă determinată); impunerea de ore de muncă, în sus sau în jos, la cheremul angajatorului; discreţionism al angajatorului în materie de angajări şi concedieri; abandonarea protecţiei li­derilor sindicali la concedieri pentru eliminarea acelora care îi apără pe salariaţi. "Sclavagizare" pentru că în joc nu mai este, precum în cazul tăie­ri­lor, câştigul angajatului, ci fibra în­să­şi a relaţiilor de muncă, statutul şi dem­nitatea angajatului ca om! "Scla­va­gizare" pentru că sunt aruncate la coş cuceririle istorice ale muncii în faţa capitalului de acum un secol, rod al unei îndelungate şi crâncene lupte pentru apărarea drepturilor fun­damentale la muncă şi odihnă!

Nu este doar o simplă curiozitate ce poziţie va adopta echipa OIM şi ce va face FMI, pentru că se află pe aliniamente diferite. Dar, mai ales, ce va face Comisia de la Bruxelles, care res­­pectă pentru unii membri regle­men­tările OIM, dar în cazul Româ­niei cochetează jenant cu FMI, care nu ar trebui să aibă nici o implicare în chestiune!

×