"Sentiment de deja-vu’’ pentru o jună partizană a intoleranţei politice

,,Sentiment de deja-vu pentru noul executiv român’’- acesta este titlul categoric și neiertător al comentariului apărut în ediția de vineri 6 ianuarie a cotidianului ,,La Libre Belgique’’ sub semnătura Mariei Udrescu. ,,Comentariu’’ este un fel de a spune pentru că autoarea nu face o analiză a programului de guvernare sau, măcar, o evaluare a primelor măsuri adoptate de către guvernul de la București, ci lansează numai o cascadă de acuze și intentează procese de intenție menite să să disipeze în spațiul public, din Belgia și cu siguranță nu numai de acolo, motive de neîncredere față de noul executiv al României.

Prima dovadă o avem în faptul că, încă din subtitlul textului, se vorbește despre ,,o lege care îi supără pe aleșii condamnați’’ și care ,,ar putea fi modificată’’. Este vorba despre sesizarea Curții Constituționale de către Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, privind Legea 90/2001, care împiedică persoane cercetate penal să facă parte din guvern. Decizie pe care Maria Udrescu o apreciază ca fiind ,,în acord cu prerogativele sale’’(ale instituției Avocatului Poporului n.n.) dar care, socotește tot domnia sa, vine în sprijinul ,,visului lui Liviu Dragnea, președintele PSD, condamnat la doi ani de închisoare, cu suspendare, pentru fraude electorale, de a deveni Prim ministru’’.

Oameni de bună credință fiind, ne-am fi așteptat ca autoarea să ia discuție și argumentele pe care Avocatul Poporului le-a invocat întru susținerea demersului său, subiect despre care domnia sa nu scoate nici-o vorbă. Socotind, pe semne, că îi sunt de ajuns ,,indignarea președintelui de centru dreapta, Klaus Iohannis’’ și declarația potrivit căreia,,această acțiune nu are decât un singur beneficiar’’. Pe Liviu Dragnea, firește!

Astfel începută discuția, adică prin deturnarea atenției de la tema sa reală- proiectele și acțiunile cabinetului- către un demers care nu îi aparține, nici de fapt nici de drept, nici că mai este de mare mirare dacă pe încă o coloană și jumătate de text nu vom avea parte decât de o execuție în consacratul stil al proceselor de intenție cu care ne-au obișnuit purtătorii de stindard ai traian- băsismului, ulterior convertiți în pro-tehnocrați jurați. Care, mai nou, au devenit înfocați pro- iohannisiști sau pro-USR-iști și au ieșit la atac folosind clișeele consacrate pentru denigrarea furibundă a adversarului.

De exemplu, despre Olguța Vasilescu, ministrul muncii, se scrie doar că ,,a fost acuzată de nouă infracțiuni de corupție’’, iar despre ministrul de externe,Teodor Meleșcanu, se afirmă că ,, este suspectat că a limitat în mod intenționat numărul secțiilor de votare din străinătate’’ la prezidențialele din 2014. Nu scapă nici ministrul de justiție, Florin Iordache, taxat ca ,,artizanul unei super-imunități pentru aleși din 2013’’ din așa numita ,,marțea neagră a democrației românești’’, sintagmă lansată de Traian Băsescu și intens uzitată de către propagandiștii de serviciu.

După care, tot fără o minimă argumentare, Maria Udrescu aderă necondiționat la verdictul sociologului Mircea Kivu: ,,Cu siguranță, vom asista la o foarte lungă marți neagră’’. Verdict pe care, aceeași autoare îl categorisește ca fiind ,,un oftat’’! Mircea Kivu fiind, de fapt, clasicul în viață din care colaboratoarea gazetei ,,La Libre Belgique’’ citează cu fervoare și devoțiune, în mai multe rânduri, fără, însă, a da și acuzaților din oficiu, dreptul de a-și exprima, fie și într-un singur paragraf din articol, opiniile.

În această situație, am fost curios să aflu ceva mai mult despre autoarea acestui rechizitoriu, care amintește de practicile unor vremuri pe care le credem definitiv apuse. Drept pentru care am aflat că Maria Udrescu este o tânără jurnalistă din categoria free lancer, colaboratoare a prestigioase publicații belgiene ,,La Libre Belgique’’, care are la activ și alte prestații partizane, vădind o certă aplecare către o anumită parte a spectrului politic din România.

Concret, după alegerile parlamentare din decembrie ,Maria Udrescu a publicat un articol în care, după ce denunță o așa-zisă ,,tentație extremistă’’, care ar exista în rândurile electoratului nostru, gratifică USR-ul și pe liderul său, Nicușor Dan, ca fiind, nici mai mult nici mai puțin decât ,,un OZN pe scena politica românească’’. Bineînțeles, în opoziție cu ,,o clasă politică percepută ca fiind coruptă, necinstită și incompetentă’’, altă mostră de judecată de tipul extensiei incorecte de sferă.

De unde va fi deprins tânăra jurnalistă, care, după propriile mărturisiri, trăiește în Belgia de mai bine de un deceniu, asemenea urâte deprinderi politicianiste îmi este greu să spun. Mult mai lesne mi-a fost să constat, după ce am citit mai multe texte ale sale, că adevăratul său model de gândi și de a acționa este Monica Macovei. Cu care, Maria Udrescu a realizat, un interviu apărut în ,,La Libre Belgique’’ în ianuarie 2016. Interviu în care europârăcioasa de lugubru renume spunea, cu subiect și predicat , că ,,deținuții se dedică scrisului pentru a evada’’. La rândul său, publicista pe cât de free lancer pe atât de devotată cauzei, își exprima nețărmurita admirație față de ,,tabloul de vânătoare al DNA-ului’’ pe anii 2012,2013 și 2014 și, în primul rând pentru Monica Macovei, în acești termeni:,,Miniștri,parlamentari, oligarhi, judecători. Toți tremură în fața DNA’’. Monica Macovei fiind, după cum prea bine se știe, cea care încă în perioada mandatului său ministerial, la comanda lui Traian Băsescu, a transformat justiția- și, în mod deosebit DNA- într-un odios instrument de reprimare a adversarilor politici.

Vom mai avea, poate, și ale ocazii să comentăm mesajele propagandistice ale Mariei Udrescu, în măsura în care ele vor fi de natură să ne rețină atenția. Până atunci, rețineți, vă rog, două sintagme cheie- ,,toți tremură în fața DNA’’ , respectiv ,,tabloul de vânătoare al DNA’’- și veți înțelege de ce consider că ,,sentimentul de deja-vu pentru noul executiv român’’, despre care vorbea încă din titlul articolul Mariei Udrescu, este valabil în primul rând în cazul mentalităților care îi dictează prestația sa partizană cu anumiți actanți politici și intolerantă cu ceilalți.