x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Taine de chirurg

Taine de chirurg

de Florin Condurateanu    |    21 Aug 2014   •   19:03

Fără doar şi poate medicina este o meserie sfântă. O meserie în care viaţa personală a medicului trece pe treapta a zecea. Mi se destăinuia un mare profesor de medicină că mai mult de o treime din viaţa lui a fost de gardă. Cum este ca în fiecare zi obiectul muncii tale să fie suferinţa semenilor? Să te străduieşti cu toată priceperea şi sufletul tău să le alini suferinţa şi să le goneşti semnul de întrebare care îi chinuie cum că a doua zi s-ar putea să nu mai existe? În meseria de doctor înveţi cât trăieşti, iar cei şase ani de facultate înseamnă tomuri de tratate care trebuie să-ţi devină fierbinţi toată cariera, fiindcă medicul nu are voie la rebuturi, acestea însemnând pierderea de vieţi omeneşti. Iată câteva întâmplări misterioase şi fermecătoare din cariera unor mari medici. În anul I al Facultăţii de Medicină proba de a asista la o autopsie nu este floare la ureche, unor studenţi făcându-li-se rău. Când cu ani în urmă o grupă de 10 studenţi au intrat prima dată să vadă o disecţie, unuia singur i-a venit leşinul. Culmea, cei 9 studenţi rezistenţi la prima încercare n-au ajuns chirurgi, iar cel care a trebuit să iasă la aer curat din cauza leşinului, doar el a devenit chirurg şi anume marele profesor conducător de clinică de chirurgie toracică Teodor Horvat. Dar după acest episod, pentru a căpăta viteză la închiderea inciziilor din operaţii, studentul Horvat făcea la cămin mii de noduri la o aţă legată de clanţa uşii. Superbe acele “dinastii” de medici din aceeaşi familie. Marele profesor doctor Adrian Streinu-Cercel, directorul general al Institutului de Boli Infecţioase “M. Balş”, a fost primul medic care a întrerupt şiragul de preoţi din familia lui. Dar iată că fetele doctorului Streinu l-au urmat de bună-voie pe renumitul tată, devenind şi ele medici de boli infecţioase, chiar dacă fiica cea mică este şi poetă, având deja patru volume de versuri editate şi în America. Performanţa de cel mai înalt nivel în medicină a fost ţinta şi în familia Sarafoleanu, fiul Codruţ Sarafoleanu moştenind de la tatăl, Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, lupta de a fi un campion în salvarea de vieţi. Marele şef de şcoală în chirurgie Setlacec opera până la miezul nopţii şi îi refuza pe toţi scăpaţii de moarte să-i dea vreun cadou. Primea doar flori pe care le ducea la mormântul frumoasei profesoare de română Elli Baraschi, de la Şcoala Centrală, marea şi singura lui iubire. Unul dintre aşii chirurgiei pe sân a fost profesorul Trestioreanu, cel care a întors la viaţă de pe hotarul morţii mii de femei bolnave de cancer. Într-o zi de Paşti, cu mult timp în urmă, i-au venit în vizită părinţii din Ploieşti. Spre seară au dorit să se întoarcă la ei acasă şi profesorul cu soţia i-au dus cu maşina. La întoarcere o ceaţă blestemată a redus vizibilitatea la zero şi maşina condusă de soţia marelui chirurg Trestioreanu s-a ciocnit de un pom. În fiecare zi după ce ieşea după-amiaza din sala de chirurgie, profesorul Trestioreanu se ducea să se închine la cavoul unde, deşi ridicată la cer, soţia îi dădea putere. Ce să mai zicem de minunea făptuită de renumitul chirurg de operaţii reconstructive şi estetice Ion Lascăr, care a reuşit să-i salveze piciorul lui Dobrin?! Culmea, vrăjitorul de mingi Dobrin se afla în pericolul să i se amputeze piciorul “fermecat”. Dragostea de fotbal îl făcuse pe Gicu Dobrin să “dreseze” mingea şi la ştrand, unde a călcat într-o sârmă ruginită şi a fost pe punctul de a I se tăia piciorul invadat de o cumplită infecţie. A declarat recurs extraordinar profesorul Lascăr, care prin măestria bisturiului i-a salvat piciorul.

×