Tragedia de la Mihailesti si vesela iresponsabilitate a romanilor

Cazuta in coltii nesatui ai politicienilor, tragedia de la Mihailesti a devenit prilej de ciorovaiala electorala.

Opozitie si Putere s-au luat la harta in chestiunea daca groapa trebuia sa fie sau nu astupata imediat sau dupa aceea. Adrian Nastase n-a scapat prilejul de a-i administra un ghiont rivalului sau de sefie PSD-ista, numitul Miron Mitrea. Lui Miron Mitrea i-a sarit in ajutor protectorul de la Cotroceni, Ion Iliescu. Si vazand aceasta clantaneala pe seama capetelor si ficatilor si mainilor zburate la sute de metri distanta are rost sa te mai intrebi de ce tot mai putini romani cred in politica?

Politizarea tragediei a facut imposibila dezbaterea calma, lucida, a felului in care se reflecta Romania de azi, Romania din ultimii 14 ani si chiar Romania dintotdeauna in tragedia de la Mihailesti. Aceasta deoarece orice fapt de viata - si intamplarea de langa Buzau e un fapt de viata - poate fi exploatat pentru a descoperi in el note de generalitate social-politica si economica.

Cel mai simpatic tembel din istoria literaturii universale, bravul soldat Svejk, e trimis la Arsenal sa incarce proiectile. Asa incepe faimoasa schita a lui Hasek, "Bravul soldat Svejk invata sa umble cu fulmicotonul". In baraca plina cu dinamita si fulmicoton, eroul nostru lucreaza cantand cat il tine gura si tragand vajnic din pipa. Din cand in cand, ca sa poata zbiera in voie, isi pune pipa direct pe butoiul cu pulberea exploziva. Urmarea? Scrie genialul satiric: "Poate ca ati citit in ziare despre catastrofa de la Arsenal. Una cate una baracile zburara in aer. In trei sferturi de secunda intregul Arsenal se transforma intr-o ruina."

Asadar, presa s-a ocupat de produsul vietii si activitatii bravului soldat Svejk. Desi a ironizat crunt, asemenea lui Caragiale, si gazetaria timpului, Hasek, el insusi mare gazetar, nu se ocupa de reactiile presei, ale politicienilor si ale societatii civile, pe vremea Cehiei sale, societatea civila fiind doar o strasnica bautoare de bere. Ne putem permite, astfel, ca, plecand de la ce s-a scris si ce s-a declarat in cazul tragediei de la Mihailesti, sa ne imaginam ce s-ar fi scris si s-ar fi declarat despre "marea catastrofa de la Arsenal" daca ea s-ar fi petrecut in Romania de azi. Vom lasa deoparte bocirea bravului soldat Svejk (inutila, de altfel, deoarece bravul soldat e gasit peste trei zile sub daramaturi, cantand de zor). Vom lasa deoparte polemica in chestiunea daca nu cumva daramaturile trebuiau lasate la locul lor pentru a le transforma intr-un muzeu la care sa vina cu discursuri electorale politicienii patriei mioritice. Sunt sigur ca in acest caz autoritatile ar fi fost sever criticate, pentru ca nu s-au misca repede. Ne vom ocupa, in schimb, de marfarele de consideratii privind cauzele nenorocirii. S-ar fi scris si s-ar fi declarat in pantecaraia care ar fi cuprins natiunea intelectuala ca nenorocirea a fost posibila, deoarece nu exista o lege care sa interzica fumatul cand manui fulmicotonul, ca sanctiunile pentru asemenea incalcari ale legii sunt prea mici, dar mai ales ca bravul nostru soldat n-a fost supravegheat de o armata de politisti. Ceva asemanator regasim in explicarea cauzelor din datul cu parerea asupra tragediei de la Mihailesti: absenta unor reglementari legale severe, micimea sanctiunii, faptul ca autotrenul n-a fost tras pe dreapta de nici un politist.

Salutand astfel de consideratii, si chiar fiind de acord cu ele, ne vom permite sa observam insa ca bravului soldat Svejk nu-i lipseau nici legile, nici reglementarile, nici controlorii. Bravului soldat Svejk ii lipsea altceva, mult mai important, si care deosebeste pe om de curca: minima responsabilitate. Ca sa nu fumezi cand incarci proiectilele cu dinamita nu-i nevoie sa-ti interzica nici un regulament din lume. Nu-i nevoie de nici un controlor prin preajma. E nevoie sa nu fii iresponsabil pana la tembelism.

Putem spune altceva in cazul Mihailesti? Fireste ca nu. S-a scris in toate gazetele si s-a zis in toate discursurile: camionul cu 20 de tone de azotat de amoniu era o bomba pe roti. Daca asa e, toti cei implicati in producerea catastrofei de la Mihailesti n-aveau nevoie nici de legi aspre, nici de regulamente sangeroase, nici de autoritati care sa-i supravegheze. N-avea nevoie decat de o minima responsabilitate. Daca ar fi avut-o, cei de la Doljchim l-ar fi intrebat pe patronul firmei Mih Transcom daca are licenta de transport pentru produse periculoase. Si afland ca nu, l-ar fi trimis la plimbare. Domnule, esti nebun, cum sa lasi pe drumurile publice o asemenea bomba pe roti?! Nu te gandesti c-ar putea provoca o tragedie? La randu-i, cu o minima responsabilitate, patronul Mihai Guna nici nu s-ar fi gandit sa-l lase pe sofer sa plece de unul singur la drum de noapte, admitand ca acestuia i se trezise chef de a fi soferul iadului. Esti nebun, nu te gandesti ca poti adormi la volan?! Si poti provoca astfel o catastrofa?! Admitand ca patronul era beat sau iresponsabil, soferul n-ar fi plecat nici in ruptul capului fara masurile de siguranta pentru un asemenea transport. S-ar fi gandit la copii, la familie. S-ar fi gandit, daca ar fi fost becher, la oamenii pe care i-ar fi putut omori in drum. Si exemplele ar putea continua mergand pe lantul momentelor care au dus la tragedie. Seful de post ar fi oprit imediat circulatia. Nu pentru ca asa scrie la lege, ci pentru ca asa scrie la bunul simt. Seful pompierilor ar fi evacuat zona. Jurnalistii ar fi filmat cu teleobiectivul.

Evident, toti cei implicati n-au respectat legea. E ceea ce s-a intamplat cu soldatul Svejk. E ceea ce se intampla cu tirurile care gonesc pe sosele cu viteza de accelerat. E ceea ce se intampla cu carutele care apar in mijlocul drumului fara semnalizare, trase de un cal chior si conduse de un mujic beat. E ceea ce se intampla cu microbuzele care strabat localitatile avand peste 100 de kilometri la ora. Desigur, legea pedepseste sever asemenea incalcari ale regulilor de circulatie. Numai ca prin localitati nu trebuie sa mergi prosteste, doar pentru ca te-ar putea prinde politistul si sa-ti ia carnetul. Nu trebuie sa faci asta, pentru ca o minima responsabilitate te-ar opri sa gonesti printr-un sat in care iti poate sari in cale in orice moment un nuntas beat sau un porc scapat din cotet.

Urmare a scandalului urias provocat de tragedie, autoritatile au luat masuri drastice. Au inasprit legea in chestiunea transportului de substante periculoase, au interzis mersul unor asemenea incarcaturi pe timp de noapte. Mai mult ca sigur, acum, ca atentia tuturor e concentrata pe transporturile periculoase, tragedii precum cea de la Mihailesti nu se vor repeta. Venind zilele trecute de la Gagesti spre Bucuresti pe faimoasa sosea a Mihailestiului, am vazut la un moment dat mai multe camioane grele trase pe dreapta de catre Politie. Excelent! mi-am zis. Nimeni nu va mai cuteza, stiind de astfel de controale, sa transporte azotat de amoniu fara masuri de siguranta. Cateva sate mai incolo de acest moment, mi-a iesit in cale o caruta incarcata cu paie, trasa de doi cai in galop. Sus, in varf, sedea un tip beat cu tigara in gura. M-am tras cu masina cat am putut de tare spre bordura. Atelajul a disparut in goana. In spatele carutasului, cativa insi chiuiau a veselie. Daca ar fi intrat intr-un autobuz plin cu calatori, mai mult ca sigur intreaga presa ar fi cerut masuri drastice, si transportul de fan ar fi fost interzis. Pana cand cineva ar fi sterpelit o siguranta de la centrala de la Cernavoda. Ca s-o puna la cotetul porcului.

Sa fim seriosi! Problema fundamentala a Romaniei n-o reprezinta nici absenta legilor, nici micimea sanctiunilor, nici slaba vigilenta a autoritatilor. Problema fundamentala a Romaniei - si nu de azi, de ieri - o constituie faptul ca-i locuita.