Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cât sunt de îndreptăţite criticile la adresa Preşedintelui României? Faptul că de la preluarea mandatului Iohannis a pierdut la încredere procente semnificative arată că nemulţumirea este în creştere. Preşedintele se află in situaţia paradoxală prin care a câştigat alegerile din 2014 fără să facă prea multe lucruri şi acum pierde din viteza sprijinului popular tot din lipsa de activitate. Traducerea dictonumului ,,cine nu munceste, nu greseste” are, iată, un efect pervers în cazul preşedintelui. Mai mult, criticile au izvor in domeniul în care Klaus Iohannis are o competenţă şi rezultate demonstrate practic: investiţiile în imobiliar. Anchetele jurnalistice, dar şi vocile politicienilor devoalează de la zi la zi amploarea lucrărilor pe care Iohannis le-a declanşat pentru modernizarea sau chiar schimbarea radicală a reşedinţelor prezidenţiale. La Cotroceni cheltuielile sunt mai modeste – modernizarea bucătăriei şi automatizarea stropitului în grădina Palatului. Când trece la amenajarea confortului personal şi al familiei, ordinul de marime a cheltuielor creşte spectaculos: 1 milion de euro la reşedinţa de pe malul Lacului Herăstrău, alte sute de mii de euro la Vila de la Neptun. Desigur că aceste lucrări nu s-au făcut din senin, iniţiativele nu pleacă din servilismul funcţionarilor RAAPPS. Ele au girul preşedintelui şi al soţiei care este impinsă spre un statut greu de înghiţit în România după experienţa Elena Ceauşescu. Din păcate, alte teme ar trebui să concentreze dezbaterea publică şi implicarea preşedintelui ca factor de mediere şi decizie. Or, mai e puţin şi se face anul şi nu l-am reţinut în poziţia de factor activ nici în rezolvarea problemelor Justiţiei, nici în modernizarea şi răspunsurile instituţiilor de securitate la provocări externe iminente. In comparaţie cu preşedinţii unor ţări vecine cu aceleaşi probleme de economie şi securitate, dl. Iohannis păstrează o tăcere adâncă. Iată de ce nu criticile la adresa preşedintelui sunt inadecvate, ci absenţa lui din peisaj.
