Un proiect fundamental

Prin nu ştiu ce sclipire de inteligenţă, la sfârşitul anilor ’90, România achiziţiona un sistem de avioane fără pilot de la o companie americană. De atunci, şase avioane Shadow 600 au fost exploatate la maximum de structura militară de informaţii a României. Beneficiile au fost spectaculoase în raport cu preţul achiziţiei şi costurile de operare.

Contribuţia românească în teatrele de război externe a însemnat o componentă consistentă de informaţii militare. În Balcanii de Vest, Irak sau Afganistan. În ultimii zece ani, ne-am dezvoltat o capacitate pe care n-am avut-o niciodată: IMINT – Imagery Intelligence. Cu UAV – avioane fără pilot sau avioane spion, cum vrem să le spunem – a început culegerea de informaţii militare extrem de preţioase. Acolo unde erau concentrate trupele româneşti de menţinerea păcii, unul sau două Shadow 600 survolau o arie mai largă pentru monitorizarea şi prevenirea ameninţărilor. În teatrul de operaţii din Orientul Mijlociu, câteva misiuni spectaculoase ne-au permis chiar unele colaborări pe linia informaţiilor militare cu aliaţii din NATO, în special cei americani.

Funcţie de misiunile stabilite, avioanele Shadow (trad: Umbra) erau trimise în zone greu accesibile militarilor, chiar şi celor din forţele speciale. De la 5.000 de metri altitudine, umbrele transmit în timp real, atât la Bucureşti şi în alte locaţii prestabilite, imagini valoroase. Această specializare de nişă a serviciului de informaţii al Armatei e apreciată de aliaţi, oriunde a fost vorba de misiuni comune.

Din păcate, România nu mai are acum decât un singur avion Shadow 600. Capacitatea IMINT a fost puternic redusă, până la un nivel simbolic. O foarte proastă relaţie cu producătorul american şi lipsa unor decizii ferme la nivel strategic au făcut ca acest atu al nostru să ajungă aproape de zero. Direcţia Informaţii

Militare, aripa externă a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, are acum mai mult ca oricând nevoie de o nouă astfel de capacitate. Anticiparea ameninţării, capacitatea de protejare a contingentelor româneşti ce operează în deşertul afgan sau pe teritoriul irakian, obţinerea unor imagini ce au caracter strategic sunt tot atâtea cerinţe urgente.

De la izbucnirea războiului ruso-georgian, preocuparea liderilor militari pentru zona estică a redevenit prioritară. Aproape de graniţa estică a României şi a NATO, forţele ruse devin imprevizibile şi ameninţătoare.

Pentru a nu-şi tăia singură craca de sub picioare şi a preveni o deteriorare tipic românească în evoluţia unui sistem, se impune rapid ca Armata să-şi creeze o nouă componentă IMINT. Ea este fundamentală în asigurarea apărării şi securităţii naţionale, dar şi la consolidarea securităţii spaţiului NATO din care facem parte. În timpul războiului cu Rusia, Georgia a putut anticipa unele mişcări suspecte şi nedeclarate oficial ale ruşilor în Osetia cu ajutorul unui avion spion israelian, foarte performant. Drept represalii, ruşii au ridicat imediat în aer două avioane de luptă MiG 29. Unul dintre ele a distrus bijuteria de avion spion a georgienilor. În tot acest timp însă, autorităţile de la Tbilisi au putut fi prevenite în legătură cu o ameninţare directă la adresa integrităţii teritoriale a ţării lor. Şi au ripostat. Nu discut cât de inteligentă a fost ideea unei reacţii militare georgiene în Osetia. Din punct de vedere strict militar însă, Georgia a avut o informaţie de nivel strategic – dovada pregătirii unei agresiuni militare de mari proporţii. Au evitat surprinderea, care le-ar fi fost fatală. Interesată de sporirea profilului său strategic în NATO, de monitorizarea permanentă a graniţei estice şi a bazelor militare ruseşti de la Marea Neagră, România trebuie să acţioneze urgent pentru reconstrucţia sistemului IMINT. Dacă firma americană care ne-a furnizat avioanele Shadow 600 a refuzat orice colaborare onestă şi ne-a dat mari dureri de cap, ea trebuie înlăturată urgent. Din şase avioane mai avem doar unul. Două au fost distruse în timpul unor operaţiuni, altele trei au fost canibalizate pentru a-l putea menţine operaţional pe ultimul dintre ele. Marea Britanie şi Franţa îşi dezvoltă chiar acum un sistem similar, cu ajutorul unei ţări-cheie în domeniul informaţiilor: Israel.

Avioanele fără pilot pot fi utile şi în situaţii interne de urgenţă: inundaţii, catastrofe naturale, accidente industriale cu efecte periculoase asupra populaţiei.

Nivelul strategic de apărare a unei ţări nu are voie să fie vulnerabil. Orice stat din lume îşi consolidează serviciile de informaţii şi mai ales componenta de prevenire a unor ameninţări directe. Trebuie să o facă urgent şi România, până nu e prea târziu.