Va fi (doar) încă o „Reașezare a scaunelor în jurul mesei”?

„Reașezare a scaunelor în jurul mesei.” Să reținem această atât de inspirată zicere a profesorului Adrian Năstase! Fiindcă, după cum se mișcă (sau, mai degrabă, nu se mișcă!) piesele pe tabla de șah a politichiei carpato-pontico-dâmbovițene, este foarte posibil să avem mare nevoie de ea. Desigur, Adrian Năstase a formulat-o, în intervenția sa de aseară la emisiunea lui Mihai Gâdea, difuzată pe canalul Antena 3, făcând o referire punctuală a cina din casa generalului Gabriel Oprea din seara turului II al alegerilor prezidențiale din 2009, unde s-au „croit planuri  din cuțite și pahară’’ pentru a-l scoate câștigător Traian Băsescu. Dar, știut fiind că suntem țara unde s-a scris fabula despre toporul și pădurea, cred că putem opera o extensie de sferă și să considerăm această expresie ca fiind pe deplin valabilă pentru a anticipa trecerea, de la o tabără la alta, a unor persoane publice ori de câte ori vor simți că poziția și privilegiile le sunt amenințate. Migrație  care, foarte posibil,  se va produce și în cazul unor răsturnări de planuri provocate de anumite revelații cu efect demolator care au început să apară în spațiul public. Dezvăluiri care sper că vor fi cercetate de către factorii în drept într-un viitor nu atât de îndepărtat precum și-l mai doresc aparținătorii acestei tagme a (re)așezătorilor de scaune la masa puterii.  

 Nu de alta dar traista cu povești a lui Dan Andronic mai are încă multe surprize–surprize și nici sipetul de amintiri al lui Sebi Ghiță nu pare să fi rămas gol sau ferecat definitiv. Pe cale de consecință, volens-nolens, unele sau altele dintre personajele vizate și dovedite că au fost actanți sau decidenți ai unor urâte mișmașuri politicianiste, ar trebui, de voie de nevoie, să lase loc liber în prim planul scenei publice. Întrebarea este, însă, dacă vom avea parte doar încă o ,,reașezare a scaunelor în jurul mesei’’ sau vom asista la o adevărată reformare a clasei politice? O reformă care să se producă simultan cu o reală și profundă înnoire a societății românești.

 Până una-alta, cel mai răspicat semnal că a înțeles ce va urma să vină și a trecut la operațiunea „reașezarea scaunului’’ l-a dat Traian Băsescu! Drept pentru care, nu de ieri–de azi, Amiralul Dezastrului Național a devenit cel mai aprig dușman al sistemului represiv pe care, tot el, l-a construit, l-a dirijat și l-a folosit în beneficiu personal și de famiglie. Mai nou și mai nou,Traian Băsescu fiind cel care a proclamat ca „prioritate zero’’ a momentului destituirea și tragerea la răspundere penală a șefei DNA, ca și a altor magistrați și ofițeri SRI care au compromis lupta anti-corupție! Cât privește faptul că, la nici o zi după ce a profitat de împrejurare spre a se afișa, în public, discutând lejer cu Adrian Năstase- pe care sistemul său ticăloșit l-a hărțuit și l-a osândit într-un mod nemernic și pervers-, tot Traian Băsescu îl atacă într-o otrăvită însăilare de fraze mincinoase, nu văd de ce ne-am  mai mira. De mirare ar fi fost ca un ins de teapa lui Traian Băsescu să nu facă treaba asta!

  Și atunci, ce am mai avea de spus? Cinste lui, rușine nouă! Zic asta fiindcă nu văd ce aș mai putea să spun văzând că, la aproape șase luni de la preluarea puterii, actualii noștri guvernanți nu au reușit să îi trimiță pe tușe - dar încă să îi și cerceteze- pe marii vinovați pentru dezastrul din sistemul juridic, pe care l-au făcut un instrument al sistemului politic represiv.Mai mult, însuși ministrul justiției, eminentul profesor universitar Tudorel Toader, în care mulți oameni de bună credință și-au pus mari speranțe, după ce a ținut nației o savantă prelegere, a conchis că schimbarea șefului Parchetului General și a șefei DNA nu sunt oportune! Iar dac vorbim despre atât de mult solicitata lege a răspunderii magistraților, tare mă tem că ea mai are de așteptat până să fie promulgată și pusă în aplicare de vreme ce voci tunătoare ale lumii justiției i se opun în mod categoric și nu prea îl văd pe atât de ezitantul titular al portofoliului justiției să se bată pentru ea.

 Între  timp, au luat startul niște personaje dau vârtos din coate spre a prinde un loc de frunte la masa cu bucatele puterii. Indivizi care se și văd caftăniți și sunt gata să pună pumnul în gură celor care ar vrea să se afle adevărul. Așa cum a făcut faimosul Cristi Dănileț (faima asta să fie la dușmani, acolo!) care a spus, cu subiect și predicat, că „nimeni nu trebuie să se teamă de pușcărie, în afară de Antena 3’’. Afirmație absolut revoltătoare care a fost făcută nu la o șuetă în parc sau la o cafenea, ci în cadrul unei manifestări organizate sub egida unei importante instituții a statului de drept. De aceea, mai ales în  condițiile în care sunt încă mult prea multe lucruri despre care nu se vrea să se afle adevărul prea curând, este perfect explicabilă înverșunarea cu care, pe zi ce trece, este combătută însăși ideea constituirii comisiei parlamentare care ar urma să cerceteze corectitudinea alegerilor prezidențiale din 2009. Fie și pentru faptul că – Doamne apără și ferește!-, de data asta, s-a putea ca zicala „dacă vrei să nu rezolvi ceva, fă o comisie!’’ să fie, chiar dacă numai parțial, infirmată.

 De aici, incontestabila valoare de diagnostic și de sever avertisment a expresiei pe care a folosit-o, aseară, profesorul Adrian Năstase, despre „reașezarea scaunelor în jurul mesei’’. Operațiune  care, după cum o vedem cu ochiul liber, se află în plină desfășurare, mai fiecare protagonist fiind preocupat să se poziționeze cât mai bine față de amfitrion sau, după caz, să bage sub covor resturile urât mirositoare ale ospețelor precedente.

Acestea fiind spuse și scrise, mai rămâne o simplă întrebare: după ce se va declanșa operațiunea ,,reașezarea scaunelor în jurul mesei’’, cine este sau, după caz, cine va fi, în capul mesei?