Vile in pielea goala

Indecenta. Pentru unii e o promisiune. Pentru altii e o scuza sa-ti puna catusele.

De fapt, nu stiu ce e mai indecent: fata care inoata goala in piscina (ma scuzati, n-am zis nevasta) sau vila smecherului din spatele ei, lasand sa se vada prin geamurile scumpe dosarele cu NUP-uri sau privatizari ciudate din care s-a ridicat. Probabil ca e o chestie de gust. Numai ca gustul doamnei Stanoiu ar putea sa se transforme in moda. Iar colectia ei de primavara abunda in dungi verticale, albe si negre, mulate pe trupul jurnalistilor care publica ce li se nazare.

Mai clar: nu vor sa ne mai lase sa le fotografiem casele. Ori, daca suntem de acord ca aparatul de fotografiat al jurnalistului e extensia ochiului omului de rand, nu mai au chef sa va lase nici pe dumneavoastra sa va uitati la ele.
Ei bine, daca e asa, as zice ca legea e inca destul de blanda si ca se impun cateva adaugiri, care sa-i invete minte si pe nejurnalistii aflati intamplator in cartierele selecte. Astfel, simplii trecatori trebuie sa plateasca cumva pentru infractiunile cele mai comune impotriva proprietatii: privitul lung, ocheada sau ciulitul urechii, in cazul celor care trec pe trotuarul de vizavi. La fel, si invidia ar trebui trecuta in Codul Penal, in calitate de circumstanta agravanta. Se stie, ea presupune nu numai o nerusinata observare vizuala a vilei persoanei publice (sau private), ci si evaluarea financiara, concomitent cu memorarea detaliilor de constructie. Asta ca s-o poti compara mai usor cu apartamentul tau din Colentina, etaj 9, pe colt.

Dar stati ca n-am terminat cu Codul Penal 4x4, model 2004, full options. Cea mai interesanta optiune (pe care inca nu stim daca deputatii or s-o comande) este pedeapsa pentru patrunderea fara drept in sediul institutiei publice.
Pentru cei pe care nu i-a luat inca rasul, o mica explicatie: cum ii spune si numele, institutia publica e destinata publicului. Singurul lucru de care ai nevoie ca sa intri in ea (in afara de picioare) e calitatea de cetatean. Poti sa opresti accesul mustelor, al cainilor si pisicilor, dar nu al indivizilor majori si sanatosi la cap. Institutia aceea nu numai ca e facuta pentru ei si nevoile lor, dar chiar le apartine. Primaria nu e a primarului, dupa cum guvernul nu e al premierului. Ambele sunt proprietatea celor care le finanteaza si le accepta existenta. Altfel spus, noi toti, ceilalti. Noi, cei care ne zgaim de partea cealalta a gardului. Viitorii ilegalisti, ca sa fim mai precisi.

Unii ar putea spune ca sunt vorbe mari si umflate. Dar nu-s mai umflate decat egoul celor care cred ca statul e un fel de jeep mai mare si cu geamuri negre, in care te urci, inchizi usa si dai muzica mai tare, sa nu-i auzi pe pietoni. Ideea lor de a pune sechestru pe fotonii care se izbesc de casele lor si se raspandesc liberi in natura merita sa intre in concursul pentru aberatia anului.

Numai ca mi-e teama ca s-ar putea sa fie vorba despre cu totul altceva. Si anume, Codul Penal ar putea sa fie doar o tinta falsa, un iepure de carton dupa care copoii presei vor fi nevoiti sa alerge nervosi in urmatoarele luni care au mai fi ramas pana la alegeri. Sa fie legiuitorul atat de destept?
Ma opresc inainte sa par ca fac complimente.