Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce vrem să zicem, de fapt, când ne declarăm fericiţi? Dicţionarul defineşte starea drept mulţumire sufletească intensă şi deplină. Deci suntem oare fericiţi c-avem un partener alături? Că avem conturile pline? Că ne iese ciorba bună? Că am câştigat la tombolă un telefon mobil?
SEX VS BANI. Altă întrebare esenţială este cât durează fericirea? Unii sunt cei mai fericiţi în ziua căsătoriei. După care mută data către ziua când li s-a născut primul copil. Apoi ziua când au obţinut slujba la care visau. Apoi când au primit mărirea de salariu la care sperau. Iar alţii sunt pur şi simplu foarte fericiţi după o partidă bună de sex. Aceştia sunt cei care de obicei îşi caută fericirea numai în pat şi, în general, în chiloţii altuia. Alţii sunt cei care ar da oricând o partidă de sex nebun pentru bani de cheltuială, în principiu nemunciţi, pe care să-i "spargă" relaxaţi prin mall-uri cu magazine de firmă. Neapărat de firmă, că n-are farmec să-ţi iei o găleată de zdrenţe din Obor sau din Titan.
UN RĂU MAI MIC. Pe de altă parte, alţii sunt fericiţi atunci când pur şi simplu nu sunt singuri. Mi se zburleşte pielea când mă gândesc la ei. Găsesc că de fapt ăştia sunt cea mai nefericită specie. Adică sunt dispuşi să-şi împartă viaţa şi mai ales necazurile, că bucuriile mai mult lipsesc, cu cineva care acceptă să nu părăsească zona. Ăştia sunt cei care zic: "Şi ce să fac? Să renunţ? Să rămân singur?". Rău cu rău, da’ mai rău fără rău. Cum o veni asta, ei ştiu. Curios e însă că persoanele care îmbrăţişează principiul în cauză se declară, iată, fericite. Fericite că aleg un rău care, în perspectiva lor, e mai puţin rău decât un rău mai mare. Acelaşi registru include şi rezultatul ultimelor cercetări, care arată, la modul general, că petrecem mai mult timp gâdindu-ne la bani decât la sex.
TRISTEŢEA FERICIRII. În fine, mă întreb ce aşteptăm oare atunci când ne decidem să formăm un cuplu? Cu toţii cred că sperăm la fericire. Însă cum o definim în termeni practici? La-nceput, din nou, elementele decisive sunt două. Ele pot fi complementare sau independente: sexul şi/sau banii. După care, ce? Ne-nchipuim oare că ne vor tremura mădularele de emoţie chiar şi la a 475-a copulaţie, de pildă? Ne imaginăm oare că banii vor fi prioritate şi după 20 de ani? Ne amăgim oare aşa uşor? Ori pur şi simplu habar n-avem ce-i fericirea şi-o căutăm cu lumânarea? Iar dacă-i aşa, atunci tristeţea din teoria asta a fericirii e că ne permitem să credem, cu mare graţie, că am găsit-o. Pe fericire... acolo unde nu-i.
