Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deșertul Kalahari face parte din bazinul de nisip imens care ajunge în vest în Namibia și în est până în Zimbabwe. Masele de nisip au fost create prin erodarea formațiunilor de pietre. Vântul a modelat crestele de nisip, care sunt atât de tipice peisajului din Kalahari.
Dunele au fost stabilizate de-a lungul timpului prin vegetație, astfel încât zona ar trebui să fie numită, de fapt, o savană uscată. Spre deosebire de dunele din deșertul Namib, cele din Kalahari sunt stabile. (PM)
Numele de Khalahari duce cu gândul la un loc arid, vast, fără viaţă, unde nisipurile înroşite de prezenţa oxidului de fier se întind dincolo de orizont. Băştinaşii l-au botezat Kgala – „marea de sete” sau Kgalagadi – „locul fără apă”. Dar în subsolul acestui uriaş deşert – care se întinde pe porţiuni extinse din teritoriul Botswanei, Namibiei şi Africii de Sud – se găsesc rezerve impresionante de apă.
Aici se află Peştera „Răsuflarea Dragonului” care adăposteşte cel mai mare lac subteran non-glaciar de pe Terra.
Deşertul Khalahari a fost cândva un loc mult mai umed, aici existând în urmă cu 10.000 de ani un lac numit Makgadikgadi. Astăzi este un loc cu cantităţi mici de precipitaţii anuale, dar vegetaţia apare totuşi în sezonul ploios. Turmele de animale au puţin timp la dispoziţie pentru a găsi hrana, iar locuitorii sunt nomazi.
Nomazi au devenit şi câţiva cercetători americani, care, asemenea triburilor San din Khalahari, cutreieră oazele pentru a studia secretele deşertului.
Nisipurile adormite s-au trezit
........................
Citește mai departe AICI și urmărește VIDEO
