Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situat in indepărtata Alaska, pe o insuliţă aflată la nord de Strămtoarea Bering, sătucul Shishmaref este cel mai greu lovit de incălzirea globală. Iar locuitorii lui au devenit primii refugiaţi din calea naturii dezlănţuite.
Situat in indepărtata Alaska, pe o insuliţă aflată la nord de Strămtoarea Bering, sătucul Shishmaref este cel mai greu lovit de incălzirea globală. Iar locuitorii lui au devenit primii refugiaţi din calea naturii dezlănţuite.
Nimeni nu s-a mai incumetat, in ultimii 400 de ani, să işi construiască o casă in Shishmaref. Din cauza temperaturilor foarte ridicate - care au topit gheţarii - , satul işi trăieşte acum ultimele clipe. Pentru că practic el a inceput să fie inghiţit de ape. In timp ce in alte colţuri ale lumii se organizează dezbateri despre cum să prevenim incălzirea globală, populaţiile din zona arctică (mai ales cele din zona de coastă a Alaskăi) s-au văzut nevoite să se conformeze urgent noilor condiţii. Mai ales că - susţin specialiştii - Shishmaref nu este singura aşezare umană afectată de capriciile climei.
DRAMA ESCHIMOŞILOR. Generaţii de eschimoşi au trăit in Shishmaref. Şi-au construit case şi şcoli, şi-au educat copiii şi le-au transmis obiceiurile. S-au indeletnicit cu pescuitul şi nu le-a lipsit niciodată nimic, nici măcar căldura in friguroasa Alaska. O dată ce natura şi-a declanşat capriciile, viaţa paşnică a localnicilor a inceput să fie ameninţată. Oamenii au trăit clipe de coşmar - unii şi-au văzut agoniseala de-o viaţă distrusă de valurile mării, alţii şi-au văzut casele inghiţite de ape. Pămăntul se surpă sub ei şi bieţii oameni nu ştiu ce să mai facă. Au ridicat pe ici, pe colo baricade impotriva apei. Doar-doar o-ncetini-o. "Toate eforturile noastre au fost pentru comunitate. Dar nu am reuşit să o protejăm", spune Tony Weyiouanna, unul dintre cei mai bătrăni oameni din Shishmaref.
Profesorul Gunter Weller, directorul Centrului pentru Schimbări Globale şi Studii Arctice din Alaska, susţine că, din cauza faptului că temperaturile au crescut aici cu 4,4 grade Celsius in ultimii 30 de ani, gheţarii au inceput să se topească, ridicănd nivelul mării, iar permafrostul - pămănt pe care a fost construit Shishmareful - a dat semne de dezgheţare. Specialiştii avertizează că permafrostul (stratul de sol şi de roci care nu ar trebui să se dezgheţe - n.r.) este tot mai subţire. Potrivit unor studii, permafrostul se subţiază in medie cu 3,3 metri pe an.
UN SEMN. Potrivit profesorului, aceasta nu este singura aşezare umană din Alaska afectată de incălzirea globală, dar in celelalte cazuri problema nu este atăt de gravă. "Shishmaref este un semn pentru ce se va intămpla in viitor in alte părţi ale Globului", spune profesorul, citat de BBC.
Locuitorii micuţului sat din nordul Alaskăi, eschimoşi get-beget, nu se pot confrunta cu natura şi nici nu-şi permit să-şi pună viaţa in pericol rămănănd in Shishmaref. Nu au luat incă decizia strămutării mai la sud, unde pămăntul nu a fost afectat de calamităţile naturii, pentru că au nevoie de bani şi nimeni nu-i ajută. Costurile sunt impresionante. Pentru ca statul să-i ajute pe oameni să se mute, este nevoie de o sumă cuprinsă intre 130 de milioane de dolari şi 200 de milioane. Reconstrucţia unei noi aşezări presupune, pe lăngă ridicarea caselor propriu-zise, şi construirea intregii infrastructuri, inclusiv a canalizării, portului, şcolilor şi clinicilor. Dar statul nu este dispus să aloce fonduri pentru astfel de cazuri, pentru că in Statele Unite nu există nici un organism care să asiste financiar comunităţile afectate de schimbările climatice. Ceea ce inseamnă că micuţele aşezări umane din Alaska trebuie să gestioneze singure situaţia şi să se mobilizeze pentru a atrage fondurile necesare relocalizării. Potrivit unor statistici, cel puţin 80% din comunităţile din Alaska, din care fac parte, in majoritate, populaţii indigene, sunt vulnerabile la eroziuni.
REACŢIE IN LANŢ. Din cauza schimbărilor climatice, eschimoşii de pe toată intinderea Alaskăi au inceput să-şi piardă şi tradiţiile. Cantitatea mare de pămănt atrasă in răuri de apele involburate ridică nivelul albiilor, iar solul erodat se depune pe fund. Adăncimea răurilor scade dramatic, astfel incăt in multe regiuni peştii abia dacă mai pot trăi. Apa este mult mai caldă decăt in trecut, afectănd negativ existenţa speciilor care trăiesc in ea. Astfel eschimoşii nu vor mai avea in curănd nici după ce bea apă. Dar nu numai ei. Celelalte specii de animale care, in mod normal, se hrănesc cu ce găsesc in apele odinioară ingheţate ale Alaskăi vor muri şi ele de foame.
In nord
In ultimii zece ani, timp in care autorităţile americane au tot dezbătut potenţiala ameninţare a incălzirii globale, cei aproximativ 600 de locuitori ai Shishmarefului au trecut prin clipe de coşmar. Un raport intocmit de autorităţile SUA in 2003 arăta că trei localităţi din zona de coastă a Alaskăi - Kivalinam Koyukuk şi Newtok - "se află in pericol iminent de inundaţii şi eroziune". Schimbările climei sunt mult mai rapide in nordul indepărtat - la Svalbard, in Norvegia, temperaturile au crescut dramatic in ultimii 30 de ani. In Siberia, topirea permafrostului eliberează tone de metan in atmosferă. Iar in Groenlanda, masa de gheaţă a căpătat un ritm alarmant de topire.
