O dată în veac

Interpretul Tiberiu Ceia mărturiseşte că o asculta pe Ma­ria Lătăreţu ca pe o mi­nune, conside­rînd că ar trebui să mai treacă încă 100 de ani pentru a se mai naşte un ase­menea talent

Muzica i-a alinat destinul. Me­ni­rea ei pe pă­mînt a fost sce­na. Publicul a iu­­bit-o şi nu o va uita niciodată.


Interpretul Tiberiu Ceia mărturiseşte că o asculta pe Ma­ria Lătăreţu ca pe o mi­nune, conside­rînd că ar trebui să mai treacă încă 100 de ani pentru a se mai naşte un ase­menea talent: “Copil fiind, îmi amintesc cu mare plăcere că m-am trezit în casă, la un moment dat, cu un aparat de radio Telefunken. Interpretam cîntecele Mariei Lătăreţu «împreună cu ea» la radio, în oglindă”.

Cei doi mari artişti s-au cunoscut spre sfîrşitul carie­rei Mariei Lătăreţu, cînd Ti­beriu Ceia era tînăr debutant, prin anii studenţiei: “Eram în biroul readactorului-şef de la «Electrecord», de pe vremea aceea. Maria Lă­tă­reţu îl ruga pe acest domn să o lase să înregistreze piesa «Vă las cîntecele mele». Avea o căldură specială, o privire cum numai ea putea să aibă. Am să ţin minte toată viaţa cît a insistat, cît a încercat să-l convingă că această piesă va fi un mare succes. Era cîntecul care a rămas ca un testament pentru noi, interpreţii de folclor, dar şi pentru toţi cei care o iubeau”.


HOHOTE DE RÎS. Ma­ria Lătăreţu avea un umor desăvîrşit: “Îmi aduc amin­te din povestirile Ioanei Ra­du că odată în holul Tele­vi­ziunii s-a întîlnit cu Aurel Baranga. I-a prezentat-o pe Maria Lătăreţu, aceasta mestecînd tot timpul ceva. După ce a plecat dramaturgul, Ioana Radu a apostrofat-o, spunîndu-i: «Ai înne­bunit şi tu cu ciunga, precum copiii zilelor noastre?». Maria cu umorul ei fermecător i-a răspuns: «Am un şorici pe care îl mestec!». Asta îi «antrena» glasul şi coardele vocale”, îşi amin­teşte Tiberiu Ceia.


VORBA CALDĂ. Interpreta Viorica Flintaşu îşi aminteşte cu mare plăcere de Maria Lătăreţu: “Am cunoscut-o în sala de repetiţii de la Ateneul Român, unde Orchestra «Barbu Lăutaru» susţinea spectacole pe la sfîrşitul anilor ’60, cînd, eu, ca tînără debutantă, îmi încercam puterile într-ale cîntecelor. Şansa de a apărea în acel spectacol cu marii interpreţi ai vremii o consi­der un mare privilegiu. Ma­ria avea vorba caldă, dulce, precum îi este şi cîntecul, o vorbă mai dulce decît mierea. Era luminată în permanenţă de zîmbet, făcînd mai uşoară comunicarea cu cei din jur. Ea rămîne un reper şi o garanţie a evoluţiei în timp a cîntecului popular românesc. Este îmbucurător faptul că mulţi dintre interpreţii consacraţi de astăzi au debutat cu cîntecele sale, aşa cum se întîmplă, de fapt, şi cu cei care debutează astăzi”.


“Maria Lătăreţu este un stîlp al muzicii ­folclorice. Alături de marele Ion Luican este un reper pentru toţi interpreţii. Cîntecele ei îmi apar în minte şi de fiecare dată fredonez. Am iubit-o ­dintotdeauna şi de fiecare dată cînd o ascult mă cuprinde un sentiment de dulce nostalgie. ­Dintotdeauna această femeie m-a fascinat”
Tiberiu Ceia