x close

Mari cântăreţi de jazz şi blues


Colecţia Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
7 martieVolumul 12 Count Basie

Dacă interpretezi o melodie şi nimeni nu bate din picior, atunci nu cânta acea melodie.” (Count Basie)

Duke Ellington a fost probabil cel mai important band-leader de jazz grație compozițiilor sale deseori inovatoare, însă nimeni nu avea un ritm mai puternic decât Count Basie Orchestra, care a rămas pe scenă aproape cincizeci de ani, condusă direct de pianist. Deși era un muzician de talent, Basie a dezvoltat la pian un stil economic și minimalist, folosind puține acorduri și, uneori, note singulare, pentru a stimula sound-ul soliștilor lui din secțiunea de suflători. A devenit și un excelent editor muzical, simplificând aranjamentele, deși păstra ritmul plin al  muzicii. Chiar și atunci când aveau loc schimbări în rândurile orchestrei, treptat, pe măsură ce starurile în devenire plecau să dirijeze propriile grupuri, Basie găsea întotdeauna muzicieni talentați care să le ia locul și să mențină nealterat sound-ul  ușor de recunoscut al orchestrei...

Multe dintre formațiile care, după moartea celui care le înființase, își păstrează încă numele, adesea nu sunt decât o umbră a trecutului. În schimb, Count Basie
Orchestra a rămas activă cu diverși lideri mai  mult de douăzeci de ani, păstrând acel stil swing pe care Count Basie l-a ținut în viață aproape jumătate de secol.


Colecţia Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
28 februarieVolumul 11 Chuck Berry

Există un singur rege adevărat al rock ’n’ roll. Numele lui e Chuck Berry.”( Stevie Wonder)

În calitatea noastră de fani suntem fascinați de artiști a căror personalitate contrastează cu arta pe care o produc. Brutalitatea lui Miles Davis față de femei  ne îndepărtează, însă,  în același timp, suntem atrași de frumusețea baladelor lui romantice; suntem înspăimântați de nihilismul lui Arthur Rimbaud tot atât cât suntem de atrași de forța cuvintelor lui.

Chitaristul și cântărețul Charles Edward Anderson Berry (născut în 1926) este, poate, reprezentarea perfectă a acelui tip de artist care  evoluează într-un univers întreg de comportamente echivoce, continuând totuși să ne emoționeze cu muzica lui. În anii 1950, Berry, un afro-american din clasa de mijloc, a reușit să își înstrăineze chiar membri ai rasei sale, scandalizând, în același  timp, populația albă americană – fapt ce nu  l-a împiedicat să vândă milioane de discuri unor adolescenți albi. Când  a ajuns la închisoare, la începutul anilor 1960, pentru o procedură penală de factură rasistă, Berry și-a atras simpatia albilor liberali, însă ulterior le-a trădat încrederea când s-a descoperit că ascunsese camere de luat vederi în toaletele pentru femei din parcul lui turistic. Solo-urile lui emblematice improvizate la chitară au inspirat o generație întreagă de muzicieni rock, însă, când cel mai important acolit al său – chitaristul de la Rolling Stones, Keith Richards – a încercat să  aducă un omagiu idolului său, Berry i-a tras un pumn în față. Deși pe scenă apărea în posturi oarecum hazoase, departe de scenă a fost întotdeauna un taciturn și un interesat de atingerea propriilor obiec  tive, preferând să își gestioneze singur afacerile și munca. Pentru  a cita un cântec de  Khris Khristofferson, Chuck Berry este “o contradicție vie, parte real, parte ficțiune”...



Colecţia Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
21 februarieVolumul 10 Duke Ellington

Cel mai important lucru pe care îl fac în muzică este să ascult... (Duke Ellington)

Duke Ellington, împreună cu Louis Armstrong, se află în vârful ierarhiei jazzului. Ellington, care era un pianist abil și subapreciat pentru care orchestra ținea loc de instrument, și-a condus trupa jumătate de secol,  evoluând în mod constant ca progresist și prolific compozitor și aranjor. Înregistrările lui  au dăinuit în timp, iar multe din cele 1 500  de compoziții create de  Ellington au devenit piese clasice ale jazzului și sunt populare și astăzi contribuind astfel la renumele lui nu numai de cel mai important compozitor de jazz, ci și de cel mai mare compozitor american  al secolului XX.

Moștenirea pe care ne-a lăsat-o Duke Ellington este uriașă. Și astăzi multe dintre piesele lui sunt preferatele cântăreților de jazz, în timp ce, în ultimii treizeci și cinci de ani, înregistrările care  au apărut pe piață au fost îmbogățite cu melodii redescoperite (inclusiv concerte și multe sesiuni de repetiții). Nimeni nu îi va putea pune vreodată la îndoială statutul de cel mai important lider de trupă și compozitor din istoria jazzului.




Colecţia Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
14 februarie Volumul 9Charlie Parker

Trebuie să îţi înveţi instrumentul. Apoi, exersezi, exersezi,  exersezi. Şi apoi, când, în cele din urmă, urci pe scenă, uită toate acestea, cântă şi atât.”  (Charlie Parker)

Charlie Parker a fost unul dintre cei mai influenţi muzicieni din istoria jazzului şi este considerat de mulţi cel mai mare saxofonist al tuturor timpurilor. De tânăr, Parker a dezvoltat un sound distinct, cu caracter personal, la saxofon contralto. Felul lui de a cânta cu un ritm înfocat încorpora reelaborări originale care constau în varierea acordurilor unor clasici binecunoscuţi, dar, când se ivea ocazia, era şi un interpret magistral de balade. Împreună cu Dizzy Gillespie, Bud Powell şi alţi câţiva, Parker a lucrat mai ales pentru crearea unui nou stil muzical care, ulterior, a fost cunoscut sub denumirea de bop. În primii ani de viaţă, bopul a trebuit să se dispenseze de beneficiile publicităţii reprezentate de înregistrări din cauza interzicerii înregistrărilor impuse de preşedintele Asociaţiei Muzicienilor, James C. Petrillo.

Charlie Parker a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi muzicieni; dintre  aceştia, cel mai mare discipol al său la saxofon contralto probabil este Phil Woods. Deşi a trăit o viaţă mult prea scurtă, aceasta a fost plină de înregistrări memorabile care au influenţat şi influenţează şi astăzi foarte mulţi muzicieni de jazz.

Nu mult după moartea lui Parker, au început să apară pe ziduri graffiti cu „Bird Lives!“. Luând în considerare ansamblul contribuţiei sale, la care se adaugă crearea multelor cântece clasice de jazz şi nenumărate înregistrări disponibile şi acum, la mai mult de jumătate de secol de la moartea lui, afirmaţia apare şi astăzi întru totul veridică...




Colecţia Mari Cântăreţi de Jazz şi blues 7 februarie 2013 Volumul 8Ray Charles

“M-am născut cu muzica în mine. Muzica era o parte din mine.” (Ray Charles)

 Ray Charles era cunoscut ca „The Genius“ (Geniul), „The Right Reverend“

(Reverendul cel Drept), „The High Priest Of Soul“ (Marele Preot al soul-ului) sau, mai simplu și universal, Brother Ray (Fratele Ray). Charles nu a fost doar unul dintre principalii arhitecți ai fuziunii gospel/R&B care a devenit cunoscută sub  numele de „soul music“ în anii 1960, ci și un jazzman, un artist  crossover care a înregistrat succese și în muzica country, și în cea uşoară, iar pentru noile generații un model de om de afaceri în lumea muzicii pop și o icoană pentru orgoliul nenumăratelor generații de afro-americani.

Moștenirea muzicală lăsată de Ray Charles, independent de abisurile de tristețe pe care le cânta uneori atât de curajos, reprezintă o proclamație a triumfului spiritului uman. Deși nu a putut înregistra niciodată acea capodoperă integral dedicată muzicii gospel pe care cu siguranță o avea în el (s-a apropiat odată de acest deziderat prin publicarea unui disc de cântece de Crăciun pentru Columbia pe la jumătatea anilor 1980), anumite momente publice, cum ar fi fascinanta  interpretare a „Angels Keep Watching Over Me“ la funeraliile lui Sam Cooke în 1964, demonstrau limpede că Ray nu abandonase niciodată acel fundament de credință care îi fusese insuflat de mama lui când era copil și trăia la Greenville… Îl slăvea pe Dumnezeu cu aceeași pasiune și sinceritate și cu aceeași împletire de extaz pământesc și spiritual cu care preamărea dragostea unei femei cinstite sau, în „America The Beautiful“, dragostea pentru țara lui.


Mari Cântăreţi de Jazz şi blues 31 ianuarie 2013 Volumul 7 John Coltrane

“Cred că am fost pentru prima oară îndemnat spre explorarea muzicii de Dizzy Gillespie și de Bird. Prin munca lor am început să învăţ despre structuri muzicale și despre aspectele mai teoretice ale muzicii.” (John Coltrane)

John Coltrane a avut un impact demn de luat în seamă în lumea jazzului, care l-a făcut unul dintre starurile incontestabile ale jazului din a doua jumătate a secolului XX, deși cariera lui de lider cu normă întreagă a durat numai șapte ani. I-a trebuit ceva timp până și-a găsit o modalitate de exprimare personală, însă, când a reușit, Coltrane a devenit un gigant al saxofonului tenor și sopran. Ba mai mult, Coltrane ne-a lăsat o moștenire incredibilă în ce privește calitatea de compozitor și de aranjor, aducându-și contribuţia atât cu melodii cum sunt “Blue Train”, “Moment’s Notice”, “Gigant Steps”, “Naima”, “Impressions” și “Alabama” – dintre care multe au devenit standarde ale jazzului –, cât și cu numărul foarte mare de albume pe care le-a înregistrat.
În ultimii ani ai carierei sale, Coltrane a continuat să experimenteze. Făcea încercări cu saxofoane electronice, suprapunea instrumente peste înregistrări anterioare și chiar a înregistrat un album singur, cu soţia Alice. Stilul lui se evidenţia prin sunete sfâșietoare și “urlete” prelungite, prezente, de altfel, și în înregistrările lui anterioare, însă nu atât de frecvente sau de pronunţate. Făcea frecvent înregistrări, deși avea o sănătate fragilă, producând atât de multe încât muzica lui inedită a continuat să apară ani de zile după moartea sa.


Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
24 ianuarie 2013 Volumul 6 Nina Simone

“Muzica este un dar și o greutate pe care le am în mine de când mă știu pe lume.” (Nina Simone)

Cu siguranță, autobiografia Ninei Simone, publicată în 1991 și intitulată “I Put a    Spell on You”, făcea aluzie la celebra melodie interpretată, printre alții, de   cântăreață, însă tot atât de sigur este că se referea în mod intenționat și la  caracterul ei charismatic și mistic, la acea imagine semireligioasă pe care a   cultivat-o și a proiectat-o aproape de la începuturile îndelungatei sale cariere.

Simone a fost fără îndoială mândră de faptul că era “diferită”; nu numai fiindcă era o “persoană de culoare afro-americană” și, mai  ales, o “femeie de culoare afro-americană”, deși  la început părea că tocmai ea nu dădea mare importanță definiției
de “The High Priestess of Soul”, adică “mare preoteasă a muzicii soul”.

Pe parcursul existenței ei, Nina Simone a compus peste 500 de cântece și a înregistrat mai mult de 40 de discuri live și în studio. Multe dintre cele mai bune reprezentații nu au fost înregistrări oficiale,  ci concerte și apariții în emisiuni de radio și de televiziune. Deși nu întotdeauna sunt la nivel tehnic maxim, aceste piese sunt în orice caz pline de emoție și de sentiment și se dovedesc mărturii autentice și fascinante.

Cântecele și prestația ei vocală au influențat mulți cântăreți, printre care David Bowie, John Lennon, Aretha Franklin, Roberta Flack, Alicia Keys, Eric Burdon, Michael Bublé și Jeff Buckley.


Mari Cântăreţi de Jazz şi blues
17 ianuarie 2013 Volumul 5Glenn Miller

“Nu vreau să fiu regele swingului  și nici orice altceva. Aș prefera  ca faima mea să fie faptul că am una dintre cele mai bune orchestre.” (Glenn Miller)

La zeci de ani după moartea sa neașteptată și prematură în timpul celui  de al Doilea Război Mondial, Glenn Miller este considerat și astăzi  unul dintre principalele personaje-cult ale muzicii. Totuși, criticii se
mai întreabă și acum cât jazz există efectiv în înregistrările sale. Muzica lui era axată, în general, pe aranjamente concise și stricte, care lăsau puțin spațiu pentru improvizație. Mai mult, Miller folosea frecvent un clarinet acordat cu o octavă peste cele trei saxofoane tenor și includea în repertoriu un amestec de părți instrumentale și de părți vocale, precum și un număr mare de melodii noi. Succesul lui Miller s-a datorat firii sale intuitive: a simplificat aranjamentele, ca muzica să fie mai atrăgătoare pentru dansatori, ghicind dorința publicului și dându-i exact ce își dorea. Drept rezultat a obținut multe transmisiuni la radio și un succes comercial uriaș, cu apariții live și cu vânzări record care au depășit cu mult cele mai optimiste așteptări ale lui. Cu toate că actorul Jimmy Stewart l-a înfățișat ca pe un bandleader jovial și imperturbabil în filmul The Glenn Miller Story, cântărețul avea faima unui personaj oarecum rigid, cu totul măcinat  de succesul grupului  său – cu orice preț.  S-a demonstrat însă a fi unul dintre cei mai abili oameni de afaceri care a condus vreodată o orchestră de jazz; el a urmat vechea axiomă din show business: “Dă publicului ce își dorește și va alerga spre tine”.

Mari Cântăreţi de Jazz şi blues10 ianuarie 2013 Volumul 4 Miles Davis

“Pentru mine, muzica și viața au de a face în totalitate cu stilul.” (Miles  Davis)

Miles Davis era un cântăreț rafinat, cu un caracter complex. Deși a câștigat mai multe sondaje  în care a fost declarat cel mai bun cântăreț la trompetă, Miles a fost omagiat mai ales pentru că s-a dovedit  un compozitor și un bandleader inovator. A reprezentat o forță dominantă în mare parte din cariera lui și a obținut o combinație de succes comercial și de consens al criticii care ar fi invidia tă de marea majoritate a cântăreților de jazz. Abordarea lui muzicală era în continuă evoluție, niciodată nu rămânea pe loc și nici nu risca vreodată să cadă în sen  timentalism nostalgic. Cum, în tinerețe, nu avea abilitatea de a interpreta la un volum susținut ritmurile extrem de alerte ale stilului bop, a dezvoltat un sunet mai cald, mai liric, folosind la trompetă o surdină care s-a dovedit foarte ușor de recunoscut.

Fiu al unui dentist  și al unei profesoare de  muzică, Miles s-a născut pe 26 mai 1926 în Alton, Illinois, SUA, și a crescut în orașul East St. Louis din același stat. Deși Davis a explicat în interviuri că avea acasă puține discuri de jazz (printre care și unul de 78 rpm al lui Duke Ellington, cu Jimmy Blanton și Art Tatum), el
a demonstrat un interes precoce pentru muzică. La vârsta de doisprezece ani a început să ia lecții de trompetă și a făcut asemenea progrese încât cânta în baruri pe când încă nu terminase liceul. A fost influențat de  muzicienii din St. Louis
(de cea  laltă parte a fluviului, în Missouri), prin tre care Clark Terry și Harold “Shorty” Baker (ambii au lucrat mai târziu cu Duke Ellington).
__________________________
Am avut întotdeauna acest dar de a auzi muzica așa cum fac eu. Nu știu de unde vine, pur și simplu  este acolo și nu îmi pun întrebări.” Miles  Davis


Mari cântăreţi de jazz şi blues ■ 20 decembrie 2012 ■ Volumul 3 ■ B.B King
Pentru mine, sunetele sunt mai importante decât să cânt o înșiruire de note. E la fel ca la automobile. Poți avea viteză sau economie, nu amândouă deodată.

Adesea, B.B. King a fost supranumit “The King Of The Blues” (“Regele bluesului”). Cu toate acestea, din multe puncte de vedere abordarea și pasiunea lui pentru muzică au depășit limitele destul de înguste ale acestei definiții. Pe parcursul unei cariere de peste șaizeci de ani, el și-a perfecționat stilul personal de cântăreț de blues și de interpret  la chitară electrică, stil care a influențat din plin alți cântăreți, dar care  i-a și asigurat săli arhipline la concertele pe care le-a dat prin lume. Demonstrează și astăzi că are un comportament profesional deosebit în ceea ce privește interpretările “live” și cele din turnee, într-atât încât ajunge să susțină în fiecare în peste 250 de reprezentații. Este respectat și venerat de critici și de ascultători și a reușit să-și lărgească publicul fără să-și trădeze vreodată rădăcinile blues.

B.B. King este în mod fundamental un chitarist autodidact. Influențele muzicii lui provin nu numai din blues (printre mentorii lui se numără T-Bone Walker și Sonny Boy Williamson II), ci și din jazz (chiar el îi citează pe Charlie Christian și pe Django Reinhardt printre cei care au contribuit în mai mare măsură la evoluția lui).

Mari cântăreţi de jazz şi blues 13 decembrie 20 12 ■ Volumul 2 ■ Ella Fitzgerald
Nu este important de unde vii,  ci unde te duci…
Ella Fitzgerald

Pe lume există doar câteva femei vocalist (solist) de jazz care pot fi recunoscute doar după prenume, însă  Ella – Ella Fitzgerald – este universal recunoscută drept cea mai bună din toate timpurile. Înzestrată cu o extensie vocală amplă, cu o intonație limpede, cu o dicție perfectă și cu un stilscat (improvizație vocală în care cuvintele sunt înlocuite de silabe disparate) admirabil, Ella Fitzgerald rămâne una dintre cele mai îndrăgite vocaliste de jazz dintotdeauna, apreciată  și elogiată pretutindeni de ceilalți muzicieni, de critici și de fani. Fitzgerald era ca un burete muzical care absorbea tot ce auzea și găsea modalitatea de a insera în prestațiile ei muzicale mult din ce asculta, de la înregistrările marelui Louis Armstrong  la scat-ul inițial al lui Leo Watson și al unor diverși instrumentiști, în mod special interpreți la trompetă. Nu ne miră deloc faptul că Ella Fitzgerald  a fost adesea definită drept “The First Lady of  Song” (“Prima Doamnă  a cântecului”).
__________________________
“Când băieții improvizau mă simțeam lăsată pe dinafară… așa că pur și simplu m-am alăturat lor folosindu-mi vocea  ca pe un instrument.”
Ella Fitzgerald

Unii puştani îmi spun uneori Mama Jazz.  Mi s-a părut într-adevăr drăguț.  Asta, câtă vreme nu-mi spun Bunica Jazz…
Ella Fitzgerald

 


Mari cântăreţi de jazz şi blues ● 6 decembrie 12 ● Volumul 1● Louis Armstrong

Din 6 decembrie, Jurnalul Naţional şi Litera vă aduc  Mari cântăreţi de jazz şi blues! Colecţia cuprinde 13 cântăreţi de jazz şi 7 de blues. Fiecare volum cuprinde o prezentare a vieţii şi a activităţii discografice a fiecărui interpret, fotografii sugestive, citate dintre cele spuse de artist sau despre artist o listă a pieselor de pe CD, cu amănunte privind interpreţii şi data de apariţie a piesei. In plus, volumele dedicate cântăreţilor de blues cuprind o scurtă istorie a blues-ului împărţită pe cele 7 apariţii.
Volumul care deschide seria marilor interpreţi de jazz şi blues este Louis Armstrong.

“Dacă trebuie să întrebi ce e (jazzul),  nu vei afla niciodată”… (Louis Armstrong)

În timpul vieţii, Louis Armstrong a devenit mult mai mult decât un cântăreţ venerat de jazz: el a fost cel mai influent muzician de jazz din lume. Celebru datorită stilului său plin de forţă atunci când cânta la trompetă, Armstrong  a fost unul dintre primii mari artişti “crossover”, în acelaşi timp muzician şi animator, care cucerea publicul cu vocea lui răguşită, dar atrăgătoare. În anii 1950, când părea că popularitatea lui a atins apogeul, Armstrong a cutreierat lumea întreagă în calitate de Goodwill Ambassador, a fost adesea invitat de Departamentul de  Stat, iar spectacolele lui  aveau o audienţă uriaşă.  Armstrong, care era poreclit Satchmo (diminutiv de la Satchelmouth, adică “gură de sac”)  şi “Pops”, era iubit  de milioane de oameni, iar spectacolele în care concerta oriunde în lume se desfăşurau în mod obişnuit cu casa închisă. Chiar şi astăzi, după mulţi ani de la moartea lui, Armstrong continuă să fie un personaj cu o  popularitate excepţională, iar discurile lui înregistrează vânzări excelente.

Abuzurile împotriva lui MIRCEA DIACONU trebuie pedepsite. Semnează petiţia online a JURNALULUI NAŢIONAL pentru demiterea şefului ANI, Horia Georgescu