Adevăruri neoficiale. Confruntarea parapsihologică dintre SUA şi URSSS

Nivelul capacitatilor fizice si psihice umane este testat perio­dic si oficial cu ocazia competitiilor organizate de societate, pana la nivel mondial. Calitatile paranormale nu fac obiectul unor asemenea competitii oficiale pentru ca nu sunt recunoscute de structurile societatii, dar sunt folosite de acestea neoficial. Astfel de intreceri exista insa, fiind organizate in mod tacit si fara a fi recunoscute in cazul ca sunt descoperite, chiar pana la nivel interstatal. Principalii competitori de pe acest taram al parapsihologiei, in ultima jumatate a secolului XX, au fost cele doua mari puteri SUA si URSS.

Persoane cu astfel de capacitati au ajuns pana la nivelul de consilieri de sefi de state, oficial sau neoficial.

Celebrul Uri Geller, in anul 1976, le facea demonstratii ale capacitatilor sale paranormale lui Henry Kissinger si sotiei presedintelui J.Carter, instalat in aceasta functie in luna ianuarie a anului urmator. Atunci, Geller a sustinut ca i-a transmis telepatic presedintelui urmatorul mesaj: 'Fenomenele parapsihologice sunt reale. Acordati studierii acestora sase milioane de dolari! Luati-o inaintea rusilor...'. Carter, atunci, l-a intrebat in gluma: 'Ne veti ajuta sa rezolvam criza petrolului?'. Ulterior, una dintre cele mai mari surse de castig ale lui Uri Geller a fost cautarea zaca­min­telor de petrol prin mijloace extrasenzoriale.

Proiectul de control al mintii, coordonat de CIA, a fost investigat de catre Parlamentul SUA in 1977. Doctorul Gottlieb, directorul proiectului, a afirmat in fata unei comisii a Senatului ca in timpul unei vizite facute de cativa membri ai echipei lui Nixon in URSS, acestia au avut un comportament 'inadecvat' si irational, ca si cum ar fi fost supusi unor influente invizibile. In acea perioada, neoficial, guvernul a comandat un studiu legat de tehnici de imunitate senzoriala pentru a se evita citirea si manipularea gandurilor presedintelui. Cu toate acestea, Carter, in vara anului 1979, in timpul convorbirilor cu Brejnev pentru acordul SALT II, a avut un comportament ciudat. In legatura cu acestea revista Time aprecia: 'Carter a inceput sa comita greseli si sa retracteze cuprins de indoiala si nesigur in legatura cu modul de a conduce natiunea', de parca nu ar fi fost el insusi, fapt ce a provocat o autentica criza guvernamentala.

Cu doua luni inainte, ziaristul specializat in parapsihologia sovietica, Henry Gris, a sustinut ca traducatorul ambasadorului rus 'da ordine subconstientului lui Carter la fiecare intalnire'. Dupa cele intamplate au inceput sa fie cerute rapoarte DIA si CIA facute pe aceasta tema.

Intr-un studiu de atunci al armatei nord-americane, pe tema factorilor care pot influenta vitalitatea si comportarea artileristilor, se aprecia existenta unor fenomene ce faceau 'proiectia sau transmiterea de energie prin disciplina si control mental individual sau colectiv ori printr-un dispozitiv emitator; un fel de perturbare mentala'. In document se mai specifica: URSS se pare ca a facut progrese semnificative in dezvoltarea armelor psihotronice care pot afecta capacitatea de lupta a artileristilor'. Se concluziona apoi ca este necesar 'un efort guvernamental organizat pentru a cerceta potentialul ofensiv si defensiv al psihotronicii'.

Ron Robertson, ofiter al fortelor de securitate de atunci din Comisia pentru Energie Atomica, insarcinat cu urmarirea programelor inregistrate in acest domeniu, spunea ca inca din anul 1975 guvernul finanta peste 30 de proiecte Psi (parapsihologice) si isi exprima temerea ca o persoana suficient de dotata ar putea sa activeze un focos nuclear sau sa-i impiedice functionarea prin mijloace paranormale.

In perioada administratiei Reagan, discutiile erau mai aprinse pe tema acestui domeniu, punandu-se problema unor finantari mai consistente pentru a-i ajunge din urma pe sovietici sau chiar pentru a-i intrece.

In anul 1980, locotenent-colonelul John B.Alexander a publicat un articol despre 'Campul de lupta al mintii' in revista Military Review. Acolo scria despre sovietici ca de mult timp faceau cercetari Psi 'explorand posibilitatea de a folosi noi sisteme de armament care opereaza asupra puterii mintii si ale caror capacitati letale au fost demonstrate', arme care 'sunt silentioase, greu de detectat si care au nevoie doar de un ope­rator uman ca sursa de ener­gie'. Articolul a starnit reactii pro si contra, dar a contribuit in final la impulsionarea cer­ce­ta­rilor in acest sens.

In anul 1981, Comitetul pentru Stiinta si Tehnologie al Congresului SUA a cerut sa fie facuta 'o evaluare serioasa' a capacitatilor Psi, pentru a stabili credibilitatea in acest domeniu in vederea unor investitii. Dupa doi ani raportul se pronunta favorabil.

Congresmanul Charlie Rose, membru al Comitetului pentru Informatii, expert in calculatoare si futorologie, a sprijinit cel mai intens aceste cercetari. El a asistat la demonstatii secrete ale unor realizari carora le sprijinise finantarea. Printre acestea se numara un inductor electromagnetic de paranoia al carui efect asupra inamicului era similar celui produs de drogurile halucinogene.

CIA a negat intotdeauna ca ar avea legatura cu cercetarea Psi, dar a fost deconspirata de unele documente si dovezi. Multe dintre aceste cercetari erau finantate in secret, acestea fiind facute prin intermediul unor institutii private.

In 1987, SUA si URSS s-au intalnit la Geneva pentru a discuta Tratatul de reducere a armamentului. Delegatia nord-americana era insotita de Uri Geller. Misiunea sa era, dupa cum a declarat ulterior, de a se concentra mental asupra lui Iurii Vorontov, prim-ministru si Comisar pentru Afaceri Externe al URSS, pentru al convinge sa semneze acordul prin care sa fie eliminate rachetele cu raza medie de actiune instalate in Europa. Acest fapt s-a indeplinit in ziua urmatoare dupa multe tergiversari. Oficial a fost dezmintita de americani aceasta versiune, sustinandu-se ca Geller a fost invitat pentru a sustine niste demonstratii paranormale.

Oficiale sau nu, toate acestea sunt, totusi, adevaruri care dau de gandit.