Un fenomen nenatural de natural

"Nu exista fenomene nenaturale sau supranaturale, ci doar niste lacune foarte mari in cunoasterea noastra a ceea ce este natural", spunea astronautul Edgar D. Mitchell.
Telepatia, un fenomen nenatural cat se poate de natural, ca orice fenomen paranormal, a starnit stiinta, obligand-o sa formuleze nenumarate ipoteze care sa-i explice existenta. Iata cateva.

Fizicianul american Richard Feynman, unul dintre laureatii Premiului Nobel pentru fizica, in anul 1965, pentru dezvoltarea electrodinamicii cuantice, presupunea ca pozitronii sau tahionii ar putea fi purtatorii unor mesaje telepatice, dat fiind ca se deplaseaza cu viteze foarte mari.

Psihinalistul Carl Gustav Jung sustinea teoria unui univers holografic, ca un ansamblu format din elemente unite printr-o energie necunoscuta care face posibila si transmiterea de mesaje telepatice.

Australianul Sir John Eccles, unul dintre cei trei premianti Nobel pentru medicina, in anul 1963, era sustinatorul tezei ca sursa undelor telepatice este creierul. El considera ca se realizeaza o comunicare directa intre creierele emitator si receptor pana sa ajunga gandul sa fie transformat in cuvinte, care sunt transmise, receptionate apoi si transformate in impulsuri electrice, biocurenti ce induc gandul sau mesajul transmis. Se considera ca existau in creier microemitatori si microreceptori care se pot racorda pe frecvente inalte, intrand in rezonanta, astfel putand sa transmita informatii.

Doctor, parapsiholog si inventator, Andrija Puharich a lucrat cu mai multi subiecti care au dovedit calitati paranormale. Conform opiniei sale, receptivitatea telepatica este favorizata atat de un exces de ioni negativi, cat si de o vagotonie moderata ce presupune o marire a acetilcolinei si o stimulare a sistemului nervos parasimpatic insotita de o placuta senzatie de relaxare. Aceasta stare s-ar putea induce artificial prin ingerarea unui colinergic, de exemplu ciuperca halucinogena amanita muscaria, folosita de diverse popoare cu scopul provocarii unor transe rituale. Emitatorul telepatic poate obtine rezultate superioare cand se afla intr-o stare adrenergica, stare produsa de obicei de situatiile de stres, de frica. Atunci se inregistreaza o prevalenta a sistemului simpatic stimulat de adrenalina.

Pentru verificarea acestei ipoteze, Puharich a pus la punct un experiment ingenios. L-a convins pe Peter Hurkos, un subiect cu calitati extrasenzoriale, sa se supuna unor probe telepatice, aflat pe o platforma incarcata cu un curent electric inofensiv. Peter avea o teama organica provocata de curentul electric, asa ca pe acea platforma era intr-o stare de agitatie, cu adrenalina la cote inalte. Rezultatele au certificat ipoteza.
In al doilea razboi mondial, oamenii de stiinta nazisti au pus la cale experimentele legate de telepatie, avand drept subiecti prizonieri din lagarul de la Dachau. Acestia incercau sa stimuleze comunicarea telepatica dintre prizonieri, aplicand torturi usoare celor care nu reuseau aceasta comunicare.

De partea cealalta a Europei, in URSS, cercetatorii administrau adrenalina emitatorilor si depresive chimice receptorilor, in experimentele telepatice.
Privarea de libertate si izolarea fortata favorizeaza manifestarile telepatice. Doctorul Merith, discipol al lui Rhine, a efectuat cercetari pe aceasta tema timp de cinci ani in diferite inchisori din SUA. 62,5% din cei 7.000 de detinuti intervievati au declarat ca au avut experiente telepatice in timpul detentiei, de obicei cand treceau prin perioade depresive si se simteau extrem de izolati de societate.

Alcoolul si mescalina, un alcaloid psihedelic natural, ca si yagé sau ayahuasca, numita si telepatina, favorizeaza declansarea telepatiei. La polul opus se afla morfina si amitalul sodic, substante care inhiba telepatia.

Persoanele expansive, extravertite se dovedesc a avea calitati superioare in experimentele legate de extrasenzorialitate. Renumitul psiholog de nationalitate germana si cetatenie britanica Hans Eysenck, studiind aceste aspecte, este de parere ca extravertitii au niveluri de stimuli corticali inferiori fata de introvertiti, poate pentru ca sunt capabili sa suspende activitatea celulelor nervoase ale maduvei care lasa loc semnalelor senzoriale care ajung la creier.

Increderea in succesul experimentului si acceptarea extrasenzorialitatii din partea experimentatorului si a subiectilor favorizeaza rezultatele pozitive. Scepticismul are efect contrar. Copiii sunt mai impulsivi, mai exuberanti asemenea extravertitilor, fapt ce contribuie la rezultate superioare obtinute in extrasenzorialitate fata de adulti. Acestia din urma, prin educatia materialista asupra vietii, isi limiteaza orizontul legat de existenta, fapt ce duce la cresterea scepticismului in ceea ce priveste posibilitatile paranormale ale omului.

S-au profilat, in urma cercetarilor, alti numerosi factori care par sa usureze extrasenzorialitatea, si anume: subiectii cu care se lucreaza au avut in viata experiente psihice spontane; manifestarea unei atitudini pozitive fata de aceste fenomene; interesul pentru obtinerea rezultatelor pozitive; increderea in ei insisi; o buna imaginatie vizuala; aptitudinea de a memora visele; stabilitatea emotionala; o structura defensiva mai putin rigida; o relatie buna cu experimentatorul; o ambianta degajata, amicala si relaxata in care ar trebui sa aiba loc orice experiment din domeniul parapsihologiei, precum si un antrenament adecvat pentru a avea succes in experimente, factor important pentru intrarea intr-un camp al undelor psihicului denumite alfa, in a caror gama de frecvente au loc fenomenele psi.

Pe de alta parte, oboseala si tulburarile emotionale suferite de subiecti au o influenta considerabila negativa asupra experimentelor parapsihologice.

Numeroase experimente efectuate de cercetatori din diferite tari cu emitatorul si receptorul departati unul de altul la sute sau mii de kilometri, s-a constatat ca o conexiune telepatica nu slabeste invers proportional cu patratul distantei, ci pare ca se imbunatateste.

Faptul ca indepartarea dintre emitator si receptor nu conteaza o demonstreaza cel mai bine legatura telepatica dintre mama si copil. Unele mame, dupa nastere, afirma ca stiu daca bebelusii au nevoie de ele, caci, atunci, din sanii lor incepe sa picure lapte.

Dupa discutia cu 100 de femei proaspat mamici, 62% dintre ele au afirmat ca au observat secretii de lapte cand erau departe de copiii lor, iar 16% au constatat ca acest lucru se intampla exact in momentele cand copilasii lor au nevoie de ele, 3% au afirmat ca au simtit faptul ca acestia erau in pericol. Verificand, ele au constat ca intr-adevar micutii cazusera sau avusesera un accident.

Un alt studiu care a starnit discutii a evidentiat faptul ca o persoana simte gandurile si senzatiile erotice ale perechii sale atunci cand aceasta se afla departe de ea. Uneori, acest lucru produce excitatie sexuala sau o stare de neliniste, pentru ca a avut senzatia ca partenerul sau partenera insala.

Daca telepatia ar fi constientizata de toti oamenii, gandurile noastre ar trebui sa se schimbe, altfel, toate armele ar fi bine sa dispara.