George Bush şi François Mitterrand au susţinut alegerea lui Wojciech Jaruzelski

Raportul Ambasadei României la Varşovia către Ministerul Afacerilor Ex­ter­ne
24 iunie, ora 8:00

Tovarăşului Ion Stoian, secretar al CC al PCR,
Tovarăşului Ioan Totu, ministrul Afacerilor Externe,
Tovarăşului Miu Dobrescu, preşedinte al UGSR,
Tovarăşului Nicolae Giosan, preşedinte al MAN,
Tovarăşului Constantin Oancea, adjunct al ministrului,
DR I,
Cu cel de-al doilea tur de scrutin de la 18 iunie au luat sfârşit frământatele alegeri pentru Seim şi Senat în RP Polonă, alegeri care au adus o poziţie concludentă victoriei prin cei 99 de reprezentanţi ai lor în Senat şi 161 de deputaţi în Seim. De menţionat este faptul că participarea la cel de-al doi­lea tur de scrutin a fost deosebit de scăzută şi anume 25,41% din electo­rat.

În urma alegerilor, coaliţia (formată din Partidul Muncitoresc Unit, Partidul Popular Unit, Partidul De­mo­crat - 60% - şi organizaţiile cre­ş­ti­ne şi catolice laice - 5%) va avea din cei 460 de deputaţi în Seim, 299 de de­putaţi, iar opoziţia 161, iar în Senat aproape în totalitate opoziţia (99 din cei 100 prezenţi a fi aleşi), unul fiind independent.

Adunarea Naţonală (Seim + Senat) va fi formată din 299 de membri re­pre­zen­tând coaliţia şi 260 re­pre­zen­tând opoziţia, şi un independent în Se­nat, în total 560. Senatul îşi exer­ci­tă controlul în domeniul legităţii având în acelaşi timp dreptul la ini­ţi­a­tivă legislativă. Are dreptul de a ana­li­za legile votate de Seim. Senatul poa­te cere Seimului ca acesta să mo­di­fice legea sau poate să o respingă.

Când Seimul nu acceptă propu­ne­rea Senatului acest lucru se va putea face cu condiţia să obţină votul a 2/3 din deputaţi, în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul total de de­putaţi. După alegeri şi publicarea rezultatelor lor, a diferitelor aprecieri şi declaraţii ale forţelor ce au parti­cipat în campania electorală, toată atenţia se îndreaptă asupra alegerii pre­şe­din­telui ţării, a numirii primului-ministru şi formării guvernului, pro­ble­me deosebit de complicate ca urmare a apariţiei unei noi structuri politice în Polonia şi diferenţelor de programe şi obiective ce stau la baza coaliţiei şi a opoziţiei.

Preşedintele urmează să fie ales de Seim şi Senat în şedinţa comună, respectiv în Adunarea Naţională.
Deşi toate previziunile erau că în această funcţie va fi propus şi W. Jaruzelski, totuşi opoziţia a anunţat (cel puţin până acum) că nu va susţine candidatura lui. (...)

În plus, forţele extremiste (Confe­de­­raţia Poloniei Independente, Li­bertate şi Pace, Federaţia Tineretului Luptător) şi-au propus organizarea de manifestaţii de stradă în principa­le­le centre ale ţării împotriva lui W. Ja­ru­zelski şi alegerii sale ca pre­şe­din­te. Deja în ziua de 21.06.1989 a avut loc la Cracovia o astfel de ma­ni­fes­ta­ţie, urmând să aibă loc şi la Varşovia, Gdansk, Lublin şi Wroclaw.

Până în prezent, tovarăşul W. Ja­ru­zels­ki nu şi-a exprimat încă punctul de vedere dacă îşi va depune sau nu candidatura, dar, din informaţiile pe care le avem, aceasta va fi certă, anali­zându-se acum pregătirea de cadre şi atragerea unui număr cât mai mare de susţinători şi din rândul independenţilor şi chiar al opoziţiei.

Se pare că reprezentanţii opoziţiei îşi propun să iasă din sală în timpul votării, dar se consideră că, chiar dacă se va ajunge la această situaţie, se va putea obţine alegerea preşedintelui în persoana lui W. Jaruzelski. De aceea s-a ajuns la decizia ca alegerea preşedintelui Republicii să aibă loc la 14 sau 15 iulie, deşi iniţial se avea în vedere ca aceasta să aibă loc până la venirea preşedintelui SUA, George Bush, în vizită în Polonia.

Coaliţia are în vedere şi faptul că cercurile occidentale, prin pre­ş­e­din­ţii Bush, Mitterrand, precum şi prin pre­mierul M. Thatcher, s-au pronunţat sub diferite forme în favoarea lui Jaruzelski, factor de care se consideră că opoziţia trebuie să ţină seama. De asemenea, URSS este favorabilă şi susţine alegerea lui Jaruzelski considerat ca singura personalitate care poate conduce Polonia în actuala situaţie de criză, având autoritatea şi sprijinul necesar din partea armatei. Pentru data de 3 iulie s-a stabilit convocarea CC al PMUP care îşi propune să fie discutată (aşa în original - n.n.) depunerea candidaturii lui Ja­ru­zels­ki la preşedinţia Republicii, ur­mând ca lucrările ple­na­rei să fie reluate după alegerea pre­şe­dintelui de către Adunarea Na­ţi­o­na­lă, unde să se facă o amplă ana­li­­ză a rezultatelor alegerilor, a si­tua­ţi­ei partidului şi măsuri pentru în­tă­ri­rea acestuia şi activitatea de viitor. (...)

Modul cum s-a desfăşurat campania electorală, precum şi rezultatele celor două tururi de scrutin au dus la o serie întreagă de comentarii şi dis­cu­ţii în rândul coaliţiei, dar mai ales în rândul membrilor de partid. Sta­rea de "şoc" în rândurile cadrelor partidului se manifestă în diferite feluri pornind de la critici severe la adresa conducerii partidului (se cere chiar schimbarea sa), la concesiile mari făcute "Solidarităţii" la "masa ro­tun­dă" şi pentru felul cum s-a dus campania electorală. Se simte o stare de apatie şi pesimism în rândul multor cadre de partid, mulţi dintre ei afir­mând că dacă partidul nu va acţiona cu fermitate în viitor şi nu va trage învăţămintele necesare din cele în­tâm­plate în campania alegerilor şi re­zul­tatelor ei, partidul va ajunge în opo­ziţie. De altfel, a început un fe­no­men periculos de depunere a carne­te­lor de membru de partid, atât din rân­dul muncitorilor, dar, mai ales, din cel al intelectualităţii. În cadrul ana­lizei făcute privind desfăşurarea alegerilor, s-a menţionat faptul că unii membri de partid au votat pentru reprezentanţii opoziţiei, iar în armată circa 60% dintre militari au votat împotriva listei naţionale res­pec­tiv contra coaliţiei, pe care se gă­sea de altfel şi ministrul Forţelor Ar­ma­te, Florian Siwicki. (...)

Rezultatul alegerilor a scos şi mai mult la iveală lipsa de coeziune în rân­dul conducerii partidului, vor­bin­du-se acum tot mai mult de existenţa di­feritelor curente şi fracţiuni. În ca­zul alegerii lui W. Jaruzelski ca pre­şe­din­te al Republicii, se pune problema, în jurul căreia se fac multe dis­cu­ţii şi tot felul de presupuneri, privind cadrul care va fi ales în această înaltă funcţie, mai ales în actuala situaţie a partidului. (...) Îngrijoraţi de starea de spirit din rândurile membrilor de partid după primul tur de scrutin, condu­cerea partidului a adresat o scrisoare către toţi membrii şi organizaţiile de partid în care se încearcă explicarea si­tua­ţiei create, cerându-se în acelaşi timp necesitatea convocării celui de-al XI-lea congres al partidului precum şi necesitatea elaborării de noi principii şi metode de acţiune în con­di­ţiile politice schimbate (vom tri­mite prin curier TAROM această scri­soa­re pe care am reuşit s-o procur în mod strict confidenţial). (...)

Se aşteaptă noi valuri de greve începând cu lunile august-septembrie ceea ce va complica şi mai mult situaţia politică şi economică din această ţară, unde rămâne de văzut cum se vor aplica în practică mă­su­ri­le reformatoare prevăzute în progra­me­le coaliţiei şi opoziţiei, po­si­bi­li­tă­ţi­le de conlucrare în cadrul Parlamentului şi Senatului şi în guvern, în noua structură politică rezultată în urma alegerilor de la 4 şi 18 iunie.
Ion Teşu
Document din volumul: 1989 - Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, Ediţie de: Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000, p 114-118