x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Traian Dorz. Istoria unei jertfe

Traian Dorz. Istoria unei jertfe

de Monalise Hihn    |    20 Iun 2009   •   00:00
Traian Dorz. Istoria unei jertfe
Sursa foto: Arhiva personală Daniel Tufan/

Motto: "Nu va fi ultima judecată, domnule colonel! Va mai fi una: a Istoriei şi a lui Dumnezeu!" (Traian Dorz)



La data de 20 iunie 1989, Traian Dorz a plecat la Dumnezeu. S-a stins un om care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. Trupul chinuit de suferinţă şi-a găsit liniştea, după ce 17 ani de închisoare l-au măcinat puţin câte puţin. Două zile mai târziu, poetul care a scris mii de versuri de laudă către Dumnezeu a fost înmormântat în satul natal, iar peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum.


OPRIŢI OAMENII!
Acea zi a fost una îngrozitoare pentru securiştii speriaţi de mulţimea care a ţinut să participe la înmormântare. Imediat după ce au aflat că Traian Dorz a murit, securiştii din Bihor au trimis o notă la Bucureşti, prin care anunţau decesul poetului. Răspunsul a venit printr-o directivă pentru toate inspectoratele judeţene ale Ministerului de Interne, în care li se cerea şefilor locali ai Securităţii să îi oprească pe cei care ar fi dorit să participe la înmormântare, semnată de şeful Direcţiei I, colonelul Gheorghe Raţiu.

"Având în vedere decesul lui Dorz Traian din Beiuş, judeţul Bihor, considerat conducător al asociaţiei religioase interzise «Oastea Domnului», a cărui înmormântarea va avea lor probabil în ziua de 22 sau 23 iunie a.c., luaţi măsuri de intensificare a cunoaşterii stărilor de spirit din concentrările cu astfel de elemente şi în măsura posibilităţilor de a se acţiona legendat pentru împiedicarea deplasării condu­cătorilor şi altor adepţi către locul înmormântării. Orice informaţie de interes operativ să fie raportată de îndată, telefonic", se arăta în documentul respectiv.
MII DE OAMENI LA ÎNMORMÂNTARE
Cu toate eforturile şi "circularele" securiştilor, lumea n-a putut fi împiedicată să ajungă la Mizieş, unde, la data de 22 iunie 1989, a fost înmormântat poetul Traian Dorz, unul dintre cei care au încercat timp de peste patru decenii să convingă autorităţile comuniste să permită "Oastei Domnului" funcţionarea în legalitate.
Peste 10.000 de oameni au participat la funeralii. Zeci de securişti şi miliţieni în civil au fost infiltraţi în mulţime sau au urmărit totul de pe dealuri. Disperaţi şi copleşiţi de mulţimea de oameni, securiştii au încercat apoi să deturneze convoiul pe un drum lăturalnic al satului. Cei care au purtat sicriul nu i-au mai ascultat, iar convoiul a mers pe drumul principal înspre cimitir. Imediat după înmormântare, securiştii bihoreni au fost nevoiţi să se explice într-un raport pe care l-au scris şefilor de la Bucureşti, justificând că, din cauza inundaţiilor (nu au fost inundaţii în acel an), au fost nevoiţi să permită cortegiului să meargă pe drumul principal.

În acelaşi document, ei au falsificat şi numărul celor prezenţi la înmormântare: "Raportăm că la data de 22.06.1989 a avut loc ceremonia înmormântării lui Dorz Traian. Ceremonia înmormântării la domiciliul lui Dorz Traian s-a încheiat la ora 16:00. De la ora 16:00 la 17:00, din cauza unor viituri şi a terenurilor inundate, a fost transportat pe drumuri ocolitoare până la biserica din Mizieş (satele Livada Beiuşului şi Mizieş au bise­rica şi cimitirul împreună).

Pe acest traseu, Dorz Traian a fost transportat pe braţe de către unii adepţi ai «Oastei Domnului» până la ci­mitir, unde s-a desfăşurat ultima parte a ceremoniei care a durat aproximativ 90 de minute. Aceasta a fost oficiată de către preoţii ortodocşi participanţi, în ritualul ortodox, fără a permite luări de cuvânt din partea altor persoane. La cimitir, până la acoperirea mormântului, cei prezenţi au cântat mai multe cântări scrise de Dorz Traian, specifice «Oastei Domnului». (...)

Semnificativ este faptul că la ora 12:00 numărul participanţilor a început să scadă simţitor. Dacă în primele ore ale dimineţii se înregistra prezenţa a circa 1.200-1.300 de persoane, cortegiul care a ajuns la Cimitirul Mizieş era format din aproximativ 400 de persoane . Circa 2/3 din participanţi au venit cu trenul, iar plecarea înapoi spre domicilii era condiţionată de cele două trenuri (singurele) de la orele 14:00 şi 15:00. Această situaţie a fost amplificată şi datorită restricţiilor impuse mijloacelor de transport ITA, în contextul campaniei agricole. (...) Pentru a limita numărul parti­cipanţilor din judeţul Bihor, s-au luat măsuri ca în presa locală să nu apară anunţuri despre decesul lui Dorz Traian. (...)

Măsurile de păstrare a ordinii şi liniştei publice de către organele de Miliţie, prin care s-a realizat identificarea a circa 150 de autoturisme au fost interpretate de către parti­cipanţi ca o dovadă a interesului manifestat de autorităţile locale pentru buna desfăşurare a evenimentului, dar şi ca un avertisment voalat pentru cei care ar fi vrut să dea o altă turnură înmormântării, conducătorul pe ţară al asociaţiei ilegale «Oastea Domnului».

Din măsurile informativ-operative întreprinse au rezultat urmă­toarele aspecte mai deosebite. Ce­remonia înmormântării a avut loc la domiciliul acestuia din Livada Beiuşului, unde au participat circa 1.200-1.300 de persoane din judeţul Bihor şi din diferite localităţi ale ţării. (...) Măsurile de control întreprinse în rândul clerului ortodox au evidenţiat faptul că acesta a primit cu oarecare satisfacţie vestea decesului lui Dorz Traian, pe care l-au apreciat ca un element intransigent şi cu vădite tendinţe de evidenţiere a caracterului formal, neangajat al unora din activităţile pe care le desfăşura.

De asemenea, au apreciat că implicarea inspectorului de culte constituie o dovadă a fermităţii cu care se vor trata în general problemele de ordin cultic". Documentul este semnat de şeful Securităţii jude­ţene Bihor, lt. colonel Ogăşanu Dumitru, şi de şeful Serviciul I/A, căpitan Juncu Mircea.

Nepotul lui Traian Dorz, Daniel Tufan, îşi aminteşte că la înmormântarea bunicului său a fost puhoi de lume: "Au sosit din toată ţara. Era lume foarte multă. Nu mai aveau loc. Stăteau în curţile vecinilor, în podurile caselor, pe drum. Era un cortegiu lung de 2-3 kilometri. Am ştiut întotdeauna că bunicul meu era un om deosebit, dar atunci am realizat de câtă preţuire s-a bucurat. Am înţeles şi care era importanţa lui ca poet".
SUFLET DIN SUFLETUL SĂRACILOR
"Poeziile lui ştiute pe de rost de sute şi sute de mii de oameni de toate vârstele, recitite şi cântate pe toate drumurile de pelerini umbriţi de prapori în căutarea sanctuarului ce-i adăpostea mai ales în noapte, până la revărsatul zorilor, sunt ca ale lui Vasile Militaru, suflet din sufletul săracilor, însetaţilor după Duh al anonimilor acestui popor creştin al celor mulţi şi neluaţi în seamă, al celor care nu şi-au luat sufletul în deşert în aceşti ani, al celor care şi-au luat din libertate Crucea, urmându-L pe Iisus Hristos până la martiriu. (...) Prigonit, închis, bătut, fratele Traian a iubit şi a binecuvântat: nici una din poeziile sale nu blestemă, nu loveşte, ci cheamă la viaţa nouă, singura absolut necesară de aici şi posibilă în Iisus Hristos, pe care L-a iubit şi slujit ca pe Dumnezeul şi al neamului românesc." (Ioan Alexandru)

VERB STELAR ŞI CERESC
"Versurile lui Traian Dorz, în naivitatea lor divină, amintesc de colindele sau de ninsoarea cu fulgi albi de zăpadă a ochilor mamei mele. Acum, când poezia lui izvorăşte în verbul stelar şi ceresc, noi, colegii lui mai tineri, îl sărbătorim ca pe un moş-strămoş." (Nichita Stănescu)

OFRANDĂ CALDĂ A POEZIEI SALE
"Am o aleasă preţuire pentru fratele Traian Dorz şi pentru poeziile pline de o înflăcărată dragoste pentru Dumnezeu, exprimată în minunatul grai al poporului nostru pe care îl sfinţeşte şi mai mult prin aceste poezii. Facă Dumnezeu să sporească credinţa poporului nostru prin această ofrandă caldă a sufletului său."
Preot prof. dr Dumitru Stăniloae

×
Subiecte în articol: special traian dorz dorz traian