x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special 10 mai, Regalitatea - "Romani! Sunt al vostru"

10 mai, Regalitatea - "Romani! Sunt al vostru"

de Daniela Cârlea Şontică    |    10 Mai 2006   •   00:00
10 mai, Regalitatea  -  "Romani! Sunt al vostru"

Azi se implinesc 140 de ani de la in-coronarea lui Carol I si 125 de ani de la proclamarea Regatului Roma-niei. ● Monarhia - punct si de la capat... Vernisaj - Din timpul lui Carol I

REGALITATEA
Astazi se implinesc 140 de ani de cand a urcat pe tronul Romaniei, la 10 mai 1866, domnitorul Carol I, fondandu-se astfel dinastia regala din Romania. Tot astazi sunt 125 de ani de cand a fost proclamat Regatul Romaniei, la 10 mai 1881.

Ramas in istorie ca fauritorul Unirii Principatelor Moldova si Tara Romaneasca la 1859 si al unor reforme viabile, Alexandru Ioan Cuza a cazut, totusi, in dizgratia clasei politice, ramasa cu unele sperante politice neimplinite. Inainte de a avea sansa de a renunta singur la tron, o conspiratie formata din conservatori si liberalii radicali l-a silit pe Cuza sa paraseasca tronul la 11 februarie 1866.

NAPOLEON SPUNE. Pus in situatia de a-i sfatui pe politicienii romani care voiau acum domn strain, Napoleon l-a recomandat pe fiul Printului Carol Anton de Hohenzollern. Il stia de mic, luase chiar parte la botezul Printului Carol si era un bun prieten al familiei princiare de Hohenzollern. Este drept ca romanii, condusi pentru intervalul scurt de timp de Locotenenta Domneasca (Lascar Catargiu, Nicolae Golescu, Nicolae Haralambie) si de un guvern provizoriu in frunte cu Ion Ghica, se gandisera la contele Filip din familia de Orleans, dar acesta a refuzat coroana. Sfatuit de Imparatul Napoleon, Ion Bratianu a ajuns la Düsseldorf, unde se afla Printul Carol Anton de Hohenzollern, oferindu-i pentru unul din cei patru fii tronul Principatelor. Coroana de la Bucuresti s-a potrivit insa doar Printului Carol, care, desi n-a primit binecuvantarea familiei sale cu toata inima, a plecat spre a conduce destinul acestui popor. A strabatut cu teama Austria, dusmana Prusiei la acea vreme, imbarcat la clasa a doua a trenului, sub numele de Carol Hettingen. Ajuns la Buzias, a asteptat 24 de ore vaporul care mergea in josul Dunarii. Cand a coborat pe malul romanesc, nimeni nu l-a cunoscut pe print. Cu franceza sa impecabila, Bratianu, care il insotise dintr-o intamplare fericita de la Paris, a reusit sa intermedieze intre Carol si romanii care il asteptau.

PRIMIREA. Scriitoarea Mite Kremnitz nota in cartea "Regele Carol al Romaniei" despre calatoria acestuia prin tara: "Caruta postei alerga in vrerea lui Dumnezeu; opt cai erau inhamati la ea si doi vizitii, amandoi calari, ii indemnau mereu la tot mai mare goana, scotand chiote si strigate si cu nesfarsitele lor bice pocnind intr-una peste cai. Franele si streangurile s-au rupt de mai multe ori in cursul noptii. (…) Tot la trei ceasuri se schimbau vizitiii si caii la conacuri".

Printului i-au trebuit 24 de ore sa strabata primul drum prin noua sa tara. Prin localitati era salutat de oameni de tot felul: cei care stateau in cerdacul frumoaselor case ori ale vilelor cladite in genul castelelor sau de oameni iesiti pe branci din bordeie, imbracati saracacios. In seara de 9 mai a ajuns la mosia Golesti, unde locuia familia cunoscutilor patrioti, Nicolae Golescu fiind chiar membru al Locotenentei Domnesti. La 84 de kilometri de Capitala, Printul Carol s-a odihnit o noapte inainte de a intra in Bucuresti.

NOROCUL. Vestea sosirii "Printului strain" a prins sa alerge inaintea lui, asa incat de la Golesti la Bucuresti romanii i-au iesit cu miile in intampinare. Mite Kremnitz descrie astfel momentul: "Calari, pe jos, in carute - si ce mai carute! O nesfarsita multime de echipaje stralucite si tot pe atatea trasuri taranesti - cu miile si miile ii iesira inainte, pe cand se apropia de oras, insotit de-o escorta militara si de sute de sprinteni tarani calari. Un fel de betie ii cuprinsese pe toti, sub cerul acesta larg, in lumina stralucitoare a Orientului. Era norocul, era viitorul care isi facea aici intrarea si toti chioteau imprejur cu increderea aceea neinteleasa a omului cu sufletul curat si cu presimtirea adanca a celui neprefacut".

JUR! Lumea aflata in mare sarbatoare l-a inconjurat si l-a urmat pe print pana la Mitropolie, unde, imbracat in odajdii aurite, mitropolitul Nifon i-a dat binecuvantarea si a savarsit o slujba in cinstea sa. Insotit de mitropolit, de cei trei membri ai Locotenentei Domnesti si de membrii Guvernului, printul a mers la Camera Deputatilor. Aici i s-a citit in franceza textul juramantului: "Jur de a pazi legile Romaniei; de a mentine drepturile sale si integritatea teritoriului", iar Carol a spus romaneste: "Jur!". Domnitorul ales a rostit si o scurta cuvantare, in care, printre altele, a spus: "Numai Dumnezeu poate sti ce va rezerva viitorul tarii noastre. In ceea ce ne priveste, sa ne limitam la a ne face datoria!". La final a strigat: "Traiasca Romania!", iar multimea la randul ei: "Traiasca Carol!".

Domnitorul a plecat la Palatul Regal, acolo unde locuise si Cuza. A oferit o masa celor care l-au insotit, dupa care a facut o plimbare prin Bucurestiul slab luminat. Prima zi a lui Carol ca domnitor s-a terminat prin alcatuirea noului Consiliu de Ministri, treaba care s-a prelungit pana dupa miezul noptii. Asa a luat sfarsit aceasta zi de 10 mai de acum 140 de ani. In proclamatia de a doua zi, domnitorul Carol avea sa scrie: "Romani! Sunt al vostru din toata inima si din tot sufletul meu. Va puteti bizui pe mine mereu, cum ma voi baza si eu pe voi".

CAROL I ISI INVITA FRATII LA INCORONAREA SA CA REGE
Intr-o scrisoare adresata fratelui sau Friedrich, din 13 aprilie 1881, Carol I il invita pe acesta in Romania de ziua proclamarii regatului sau: "La 10/22 mai va avea loc sarbatoarea oficiala a proclamarii regatului, la care va fi reprezentata toata tara si intreaga armata. Este o sarbatoare mareata care va face epoca in istoria Romaniei, asa incat doresc enorm prezenta fratilor mei, i-am scris deja lui Leopold ca sa-l invit impreuna cu cei doi fii ai sai si iti adresez si tie aceeasi rugaminte. Sunt convins ca nu vei regreta sa fii de fata in ziua onorarii fratelui tau, cand va fi omagiat de poporul lui recunoscator". Fragmentul este extras din cartea "Carol I. Corespondenta privata" (Editura Tritonic). Sorin Cristescu a facut o intreprindere uriasa, ceva ce nimeni n-a facut pana la el: traducerea in romaneste a scrisorilor private ale lui Carol I, lucru cu atat mai greu cu cat scrisul regelui era in caractere gotice si cu cat traducatorul nu era germanist de formatie.
×
Subiecte în articol: special carol