x close

Cum se testează în România medicamentele pe oameni

0
Autor: Carmen Preotesoiu Irina Munteanu 21 Feb 2011 - 20:21
Cum se testează în România medicamentele pe oameni În România, anul trecut au fost evaluate şi autorizate 99 de studii clinice. Cele mai multe studii clinice sunt pentru boli-vedetă cum ar fi cancerul sau diabetul




153060-938735-50336237.jpg"Experimente pe oameni." "Cobai." "Ceva e în neregulă", îţi spui în gând şi mintea ta deja a creat imaginea unui subsol întunecos în care câţiva medici se joacă cu viaţa oamenilor. În realitate, aşa-numitele experimente pe oameni se numesc, de fapt, studii clinice şi, după cum spune profesorul dr Dragoş Vinereanu de la Spitalul Universitar (foto), ele constituie "vârful de cercetare la ora actuală".

"Responsabilitatea este enormă: trebuie să faci lucrurile în limitele siguranţei şi să nu treci niciodată această limită, din raţiuni financiare, de exemplu", spune doctorul Sorin Paveliu, medic primar în medicină internă. Pentru ca un medic să poată fi investigator principal într-un stu­diu, el trebuie să fie medic specia­list de cel puţin cinci ani, să ştie bine lim­ba engleză şi să aibă putere de muncă.

În cercetarea de noi substanţe care ar putea deveni medicamente există mai multe etape. Din 2.000 de substanţe candidate de medicament, se testează pe om câteva zeci, restul fiind eliminate la testele de siguranţă. Doar una ajunge în farmacii. Dar mai întâi se fac studii pe animale. "Eu uneori sunt sceptic şi mă cam amuză trecerea de la modelul animal la mo­de­lul uman. Dar cercetarea asta e fascinantă; am văzut laboratoare în străi­nă­tate unde lucrează nişte oameni care sunt de-o inventivitate şi de-o ca­pacitate, şi de-o inteligenţă, şi de-o artă a cercetării care-i fac aproa­pe supraoameni. Ei au inventat nişte paradigme pe animale, adică nişte experimente care reproduc în mic anumite simptome din boala omului. Printr-o măsurare făcută pe mii de şo­bolani se vede ce parametri sunt in­fluenţaţi, parametri care s-ar potrivi cu un fel de nucleu al simptomului de la om. Dacă se obţine acel test po­zitiv, se poate concluziona că medicamentul ar putea fi bun pentru om. Se testează dacă acea substanţă este teratogenă, adică dacă generează cancer sau boli genetice", explică profesor doctor Dan Prelipceanu, şeful Catedrei de Psihiatrie a Facultăţii de Medicină a Universi­tăţii "Carol Davila" din Bucureşti. Apoi, substanţele ajung să fie testate pe om. Printr-un studiu de calibrare se extrapolează dozele de la animal la om. În studiile de fază 1 se va­li­dea­ză da­că ce s-a întâmplat la animal se în­tâmplă şi la om, şi asta se face pe 20-30 tineri de 20-25 ani, să­nă­toşi, băr­baţi. "Aceştia sunt de re­gulă studenţi la Medicină, singurii su­biecţi care se acceptă să fie plătiţi, pentru că sunt sănătoşi şi nu au alt be­ne­ficiu. Li se administrează medicamentul, li se recoltează sânge timp de 24-72 de ore, de la caz la caz, se determină con­­centraţia substanţei în sânge", ex­­plică doctorul Paveliu. "Acest stu­diu de fază 1 nu prea se face în Ro­mâ­nia, cel mai adesea sunt făcute studii­le de fază 2 şi 3. Participanţii la studiu sunt asiguraţi cu sume mari de bani, stabilite clar prin contract", spune pro­fesorul doctor Gabriel Mircescu, de la Spitalul de Nefrologie "Carol Da­vila". Un spaţiu destinat special stu­diilor clinice de faza 1 există la Ins­titutul de Pneumologie "Marius Nasta", dar nu s-a trecut şi la efectua­rea acestor studii. "De cele mai multe ori, subiecţii trebuie internaţi câ­teva zile, în funcţie de timpul în care mo­lecula îşi face efectul. Există apa­ratură modernă, avem secţie de tera­pie intensivă", explică investigatorul prin­cipal Irina Strâmbu, medic primar pneumolog de la Institutul Na­ţio­nal de Pneumologie "Marius Nas­ta".

În studiile de fază 2 se caută doza adecvată. Sunt mai multe loturi de pacienţi cărora li se dau doze diferite de medicamente. "Un medicament nu are şanse să intre pe piaţă dacă nu are un indice terapeutic mare. Da­că doza toxică nu e foarte îndepărtată de doza terapeutică, se renunţă. Ra­portul acceptabil între doza terapeutică şi cea toxică este de 1/10. O ex­cep­ţie este cancerul, în care rostul me­dicamentului e să omoare celule", ex­plică doctorul Paveliu. Aceste stu­dii de fază 2 se fac pe 100-200 de pa­cienţi, în mai multe ţări, pentru că există variaţii individuale genetice, iar când ajunge pe piaţă, medicamentul este pentru întreaga lume. În stu­diile de faza 2 vin la control la interval de timp stabilite de medicul investigator. Sunt studii comparative, care se fac fie cu un medicament ase­mă­nă­tor, fie cu placebo (subs­tan­ţă-martor, inofensivă). Nici bolnavul, nici investigatorul nu ştiu dacă pa­cien­tul ia placebo sau medicamentul, pentru a se preîntâmpina posibi­li­tatea de influenţare a lor. "În această fază, şansele ca studiul să eşue­ze sunt mici. Costurile sunt foarte mari, de zeci de mi­lioane de euro, e o res­pon­sabilitate enormă pentru toţi şi ni­meni nu îşi permite să greşească", spune profesorul Mircescu.

Este obligatoriu ca studiile de fază 3 să se desfăşoare în două continente cel puţin. În faza 3 pot participa şi 10.000 de pacienţi. Toate analizele sunt aduse la un singur laborator; transportul se fa­ce prin curier internaţional, cu avio­nul. Infrastructura gigantică necesară obligă investitorul să facă nişte con­troale draconice. "E posibil să in­ves­teşti un miliard de dolari şi la sfâr­şit să se tragă concluzia că substanţa nu îndeplineşte cerinţele de siguranţă şi eficienţă pentru a deveni medicament. În România, faza preclinică nu se face. E ca şi cum am vorbi despre cercetarea în domeniul nuclear. Analogia nu este exage­rată având în vedere că industria de armament vehiculează cei mai mulţi bani în lume; după ea, urmează industria farmaceutică", spune doctorul Paveliu.

Dacă rezultatele sunt bune pe 10.000 de pacienţi, se licenţiază produsul. Urmează faza 4, în care me­di­camentul este pe piaţă şi se ad­mi­nis­trează poate şi la 1 milion de pa­cienţi într-o lună. "Atunci chiar se ve­de imediat o reacţie adversă care nu a fost descoperită în studiile clini­ce", spune Paveliu. Voluntari sănătoşi par­ticipă şi la studiile de bio­echi­va­lenţă. "Se dă un medicament produs generic şi se testează dacă efectele eli­berării lui în organism sunt similare cu cele ale produsului original", spu­ne profesorul dr Dragoş Vinereanu, director medical al Spitalului Universitar din Bucureşti. Un studiu clinic este iniţiat de un sponsor, dar este coordonat de un comitet ştiinţific independent de sponsor, care încorporează oameni din toate ţările participante la studiul clinic respectiv. În funcţie de mărimea studiului sunt între 20 şi 40 de medici, cei mai pu­ternici lideri de opinie din lumea me­di­cală. "Ei fac organizarea ştiinţifică, protocolul, monitorizarea, desfă­şu­ra­rea, urmând ca partea de organizare a studiului la nivel de investigator să fie realizată de organizaţia de cerce­ta­re specializată – CRO – Clinical Re­search Organisation, cum se nu­meşte ea, contactată de firma producătoare de medicamente", spune pro­fesorul Vinereanu, reprezentantul României în comitetul inter­na­ţio­nal care coordonează studiile clini­ce pe cardiologie la care participă şi Spitalul Universitar din Bucureşti.

În România, studii clinice au început să se facă după 1997. Dar di­rec­torul Comisiei de Etică, prof. dr Sava-Dumitrescu, îşi aminteşte că şi pe timpul lui Ceauşescu au existat une­le încercări timide: "Am găsit că un medicament care urma să fie pus pe piaţă la noi era necorespunzător. Era vorba despre o penicilină cu ac­ţiune prelungită. Am verificat clinic că produsul era foarte prost tolerat în locul de injectare şi provoca reacţii inflamatorii. S-a trecut astfel la o altă formulă, care a fost mai reuşită".

Pentru a fi efectuate, studiile au nevoie de aprobarea unor organisme precum Food and Drug Administration (FDA) în SUA (studiile des­fă­şu­ra­te de companii din SUA) sau European Medicines Agency (EMEA) în Europa (studii desfăşurate în UE). La noi, studiul trebuie să primească aprobări de la Ministerul Sănătăţii, de la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), de la Comisia de Etică, dar şi de la Comisia de Etică locală, întrunită în fiecare unitate unde are loc studiul. În România, anul trecut au fost evaluate şi autorizate 99 de studii clinice, conform ANM. Cele mai multe studii clinice din lume sunt pe medicamente pentru boli-vedetă, cum ar fi cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare şi cele psihice. Studiile din România se fac în spitale şi în clinici specializate. Verificările pot fi făcute de sponsor fie la nivel local, fie la nivel internaţional, de ANM sau chiar de FDA sau EMEA. "În ur­mă cu jumătate de an, ANM-ul a venit la noi, în Spitalul Uni­versitar, şi ne-a controlat. Au­di­ta­rea are rolul de a-ţi arăta care sunt lu­crurile bune pe care le-ai făcut, dar şi lucrurile rele. Ei propun soluţii pentru ce ai gre­şit şi aşteaptă să remediezi situaţia. Prin lege, FDA şi EMEA pot veni să fa­că auditare în Ro­mânia. Aşadar, ve­rificările sunt foarte stricte, nu ne permit să greşim", spu­ne profesorul Vinereanu. El îşi aminteşte că, pentru a fi aprobat un pro­tocol de lucru pentru un studiu cli­nic, s-a întâlnit cu colegii din străi­nătate şi de patru ori înainte ca stu­diul să fi început. Profesorul Mircescu spune că este obligatoriu să pu­blici rezultatele studiului, "chiar dacă sunt negative. S-a văzut că există ten­dinţa de a favoriza studiile care au rezultate pozitive, dar la fel de important e să anunţi şi rezultatele negative. Transparenţa trebuie să fie maximă".
Citiţi mâine poveştile participanţilor la teste.
Citeşte mai multe despre:   experimente cu medicamente pe oameni

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



 
Afisari: 4880


Mai multe titluri din categorie

Locotenent la 103 ani. Un erou al celui de-al doilea razboi mondial a fost sarbatorit recent

Locotenent la 103 ani. Un erou al celui de-al doilea razboi mondial a fost sarbatorit recent
Galerie Foto Cand s-a nascut el, statul roman era format din tinuturile unite Moldova si Tara romaneasca. Avea cinci ani la Marea Unire de la 1918. Copil fiind, a trait ororile celui dintai razboi mondial. In al doilea, a luptat cu...

Dorin Cocoş, în Operațiunea „băgarea neamurilor la înaintare”

Dorin Cocoş, în Operațiunea „băgarea neamurilor la înaintare”
Galerie Foto Afaceristul Dorin Cocoş s-a folosit de aproape toate rudele sale, directe sau prin alianţă, pentru a da tunurile de zeci de milioane de euro în perioada în care fosta sa soţie, Elena Udrea, ocupa a doua poziţie,...

Mihaela Bîtu: Există multă lichiditate acum în sistemul bancar

Mihaela Bîtu: Există multă lichiditate acum în sistemul bancar
Multă lume spune că băncile nu vor să dea credite. „Ba vor, au nevoie acută să acorde împrumuturi şi să crească volumele de active, ca să poată să compenseze scăderea veniturilor din dobânzi”, spune...

Antrenorul de genii: De ce școala este o pușcărie

Antrenorul de genii: De ce școala este o pușcărie
Galerie Foto Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiţi de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă şcoala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creşterea inteligenţei, după 12 ani...

Afacere de milioane de euro cu păcănele şmecherite

Afacere de milioane de euro cu păcănele şmecherite
Galerie Foto Piaţa jocurilor slot-machine, a păcănelelor - cum sunt numite minunatele aparate mâncătoare de bani şi furnizoare, câteodată, de averi care ţin cât spuma la bere -, era evaluată, în anul 2012, la 400-500 de...

Ce afaceri dansante face colaboratorul lui Traian Băsescu

Ce afaceri dansante face colaboratorul lui Traian Băsescu
Galerie Foto Unul dintre pionii regimului lui Traian Băsescu, Stelică (Barna) Constantin, fost şef al Gărzii Financiare Bucureşti, în vremea în care ANAF era condusă de Sorin Blejnar, a intrat în afaceri. Mai exact, a...

Cât de greu se lasă preoții când aud de o nuntă gay

Cât de greu se lasă preoții când aud de o nuntă gay
Doi bărbaţi ce se ţin de mână în România, în 2016, încă sunt priviţi cu ură sau dispreţ de mulţi conaţionali. Când vine vorba însă de un parteneriat civil între persoane de acelaşi sex, adică o...

Horia Simu, rețeta jafului dublu: companii de stat cumpărate cu bani luați ilegal tot de la stat

Horia Simu, rețeta jafului dublu: companii de stat cumpărate cu bani luați ilegal tot de la stat
Galerie Foto După ce a încasat ilegal acțiuni în valoare de 70 de milioane de euro de la ANRP, prin supraevaluarea terenului preluat, prin drepturi litigioase, din faţa sediului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,...

Viaţa la Google, văzută prin ochii inginerilor români

Viaţa la Google, văzută prin ochii inginerilor români
Galerie Foto Munca la cea mai valoroasă companie din lume, Google, nu este una tipică de multinaţională, deşi te-ai aştepta să fie o babilonie excesivă având în vedere că acolo ajung să lucreze oameni din toate colţurile...

Aura Răducu: Actualele fonduri europene pot fi cheltuite până în 2023

Aura Răducu: Actualele fonduri europene pot fi cheltuite până în 2023
Noile proiecte care vor fi finanţate din fonduri europene din alocarea financiară 2014-2020 mai au de aşteptat până la finalizarea sistemului electronic de introducere a datelor. Ministerul de resort a promis...

Gașca samsarilor și-a pus om la Drumuri

Gașca samsarilor și-a pus om la Drumuri
Galerie Foto Alegerea premierului Cioloș și a ministrului Transporturilor, Dan Costescu, pentru șefia CNADNR este una extrem de suspectă. „Tehnocratul” Cătălin Homor, fost director al Metrorex, este direct responsabil...

Romanul care a descoperit aurul de la Rosia Montana. Cercetarile sale, recompensate cu Nobel; a lucrat la CERN si cu colaboratorul lui Einstein

Romanul care a descoperit aurul de la Rosia Montana. Cercetarile sale, recompensate cu Nobel; a lucrat la CERN si cu colaboratorul lui Einstein
Alexandru Mihu este fizicianul român care a descoperit prin metode ştiinţifice cu decenii în urmă rezervele de aur de la Roşia Montană.   IT: Cum s-a vrut să se descopere aurul de la Roşia Montana ...