Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Procurorii militari au demarat acum mai bine de zece ani o anchetă la Roşia Montană în urma unei sesizări făcute de SRI. Ancheta avea în vedere infracţiuni împotriva siguranţei naţionale şi fapte de corupţie. Fostul procuror general Tănase Joiţa a dispus ca dosarul să stea la sertar luni în şir. Abia după ce a fost eliberat din funcţie, dosarul a ajuns la Parchetul Naţional Anticorupţie – PNA, actuala Direcţie Naţională Anticorupţie – DNA.
Oficiali români, amicii RMGC
Institutul de Cercetări Geologice şi Mineralogie a fost privatizat în 1995, noul proprietar dobândind mai multe date privind resursele din perimetrul şi extraperimetrul Întreprinderii Miniere Roşia Montană care era administrată de Regia Aurului şi Cuprului Deva – RAC, structură din cadrul Ministerului Industriilor şi Comerţului.
În 1996, Gîf Deac, fost ministru secretar de stat în Ministerul Industriilor şi Comerţului, unde răspundea de minerit a fost numit ambasador al României în Australia unde l-a cunoscut pe Vasile Frank Timiş. Timiş, cunoscut drept “tăticul” afacerii de la Roşia Montană, un controversat om de afaceri care fusese condamnat pentru trafic de heroină. Gîf Deac l-a recomandat pe Timiş unor oficiali de rang înalt din instituţiile româneşti care aveau ca activitate mineritul. Așa a ajuns Vasile Frank Timiş să încheie printr-o firmă off-shore un protocol de cooperare cu RAC Deva. Acest protocol avea ca obiect crearea unei companii mixte care să reexploreze printr-o tehnologie avansată reziduurile aurifere aflate în perimetrul de 12 km pătraţi ai minei Roşia Montană, reziduuri care rezultaseră din exploatările anterioare.
Astfel, în 1997 s-a încheiat un contract pentru înfiinţarea societăţii Roşia Montană Gold Corporation – RMGC. La acea dată, patrimoniul minei Roşia Montană a fost evaluat la aproximativ 1,5 miliarde de lei, mina continunând să fie ineficientă din punct de vedere economic şi subvenţionată de stat inclusiv în 2002. Una din principalele activităţi de explorare a zonei miniere a constat în extragerea unei cantităţi de 80 de tone de minereu care a fost trimisă în containere în Australia pentru a fi expertizată de una dintre cele mai cunoscute firme din lume. Rezultatele expertizei minereului exportat au arătat un conţinut important de aur şi argint, firma din Australia eliberând şi certificate incontestabile în acest sens. Serviciul Român de Informaţii – SRI a încercat să identifice locurile din care au fost prelevate aceste probe, pentru că exista suspiciunea că acestea fuseseră extrase din afara perimetrului de 12 km pătraţi ai minei Roşia Montană, însă fără rezultat.
Între Parchete
La Secţia Parchetelor Militare din Parchetul General s-a deschis în 2003, în urma unei sesizări făcute de SRI, un dosar legat de infracţiuni împotriva siguranţei naţionale şi fapte de corupţie. În prim plan era un maior din cadrul Direcţiei Topografice din Ministerul Apărării Naţionale care, după ce a demisionat din minister a fost angajat ca director la una dintre firmele lui Frank Timiş. Fostul maior a început să culeagă date topometrice şi topografice, videograme şi fotograme ale Roşiei Montane, zonă în care se aflau şi obiective militare. Aceste date obţinute de fostul ofiţer fuseseră între timp declasificate şi nu mai erau secret de stat, astfel că fostul maior s-a ales cu neînceperea urmăririi penale. Cu toate acestea, procurorii militari care au lucrat la acel dosar au găsit şi date legate de săvârşirea unor acte de corupţie, înşelăciune, abuz în serviciu, fals şi uz de fals.
Acest dosar trebuia trimis către DNA, care atunci se numea Parchetul Naţional Anticorupţie, însă fostul procuror general Tănase Joiţa a cerut procurorului militar care anchetase cazul să păstreze dosarul în sertar până la noi dispoziţii. Joiţa a mai cerut anchetatorilor şi întocmirea unei note care trebuia trimisă prim-ministrului de atunci, Adrian Năstase. Abia în octombrie 2003, dosarul a fost declinat la PNA, după schimbarea din funcţie a lui Tănase Joiţa.
Am solicitat DNA să identifice acest dosar şi să precizeze ce măsuri s-au luat. Răspunsul a fost că dosarul nu putea fi identificat, de parcă procurorii militari ar fi trimis PNA mii de dosare în octombrie 2003. Nici la Parchetul General dosarul nu a fost de găsit. În schimb, preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale din acea perioadă flutura pe sub nas anchetatorilor, atunci când era chemată pentru declaraţii şi refuza să vină, tocmai nota pe care Joiţa Tănase o ceruse procurorilor militari.
