Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Obligaţia de identificare a câinilor cu stăpâni şi de înscriere a acestora în Registrul de Evidenţă, înainte de vaccinarea acestora antirabic, încalcă prevederile constituţionale şi aduc atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii publice. Aceasta este poziţia Curţii Constituţionale a României, care, la sfârşitul lunii ianuarie, a admis excepţia de neconstituţionalitate a unui articol din OUG 155/2001, privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, ridicată de către o asociaţie de profil. Instanţa constituţională atrage atenţia că, în condiţiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animale la om, letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, condiţionarea vaccinării câinelui de identificarea acestuia este de natură a aduce atingere articolului 34 din Constituţie. O instanţă din Cluj, care a admis sesizarea CCR, susţine că excepţia este neîntemeiată, poziţie asemănătoare cu cea a Guvernului României, care consideră că această obligaţie reprezintă doar o limitare a dreptului de proprietate aflată în consens cu prevederile Legii fundamentale.
Curtea Constituţională a adoptat, la data de 23 ianuarie 2018, o Decizie de importanţă majoră pentru toţi proprietarii de câini din România. Decizia anulează obligaţia pe care stăpânii patrupedelor o au, prin lege, în prezent, de a-şi identifica animalele, pe propria lor cheltuială, înainte de a le administra vaccinul antirabic. Asociaţia Registrului Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie, care a atacat, din punct de vedere constituţional, această prevedere legală, arată că textul de lege este neconstituţional, în măsura în care condiţionează vaccinarea antirabică a câinilor de identificarea şi de înregistrarea lor în Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân, pe cheltuiala proprietarilor, aducând atingere articolului 34, alineatele 1 şi 2 din Constituţie, referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Concret, se apreciază că prin impunerea identificării câinilor cu stăpân ca obligatorie şi care se suportă de către aparţinător, presupune o cheltuială exorbitantă în raport cu veniturile populaţiei, în special a celei din mediul rural, unde o familie poate avea nevoie de mai mulţi câini. Astfel, efectul textului de lege criticat este întârzierea sau chiar sustragerea de la înregistrarea câinilor şi, subsecvent, de la vaccinarea rabică a acestora, alegându-se de multe ori chiar soluţia abandonului animalelor, pentru evitarea sancţiunilor.
CCR cere legiuitorului ia măsuri
Potrivit articolului 13, indice 4, din OUG 155/2001, introdus în textul ordonanţei printr-o lege adoptată în 2013, “acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor care urmează să fie daţi spre adopţie se efectuează numai după identificarea acestora”. În excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se arată că animalele nu vor mai putea fi vaccinate antirabic, deoarece acţiunea de vaccinare se efectuează obligatoriu numai după identificarea câinilor. Astfel, se creează riscul declanşării unei epidemii de rabie.
Curtea Constituţională a reţinut că statul este obigat, din acest punct de vedere, să întreprindă măsuri preventive pentru ocrotirea dreptului la sănătate, mai exact că legiuitorul trebuie să realizeze o prioritizare a obiectivelor în raport cu importanţa şi cu impactul lor în respectarea dreptului la sănătate, “astfel încât vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân să preceadă operaţiunii de identificare şi nu invers”. Instanţa de contencios constituţional a mai făcut referire la prevederile Regulamentului UE nr. 576/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 12 iulie 2013 privind circulaţia necomercială a animalelor de companie, legate de cerinţele de valabilitate pentru vaccinurile antirabice. Astfel, condiţiile pe care o vaccinare antirabică trebuie să le îndeplinească, referitor la data administrării acestui vaccin, aceasta nu trebuie să fie anterioară datei aplicării transponderului (microcipului) sau a tatuajului ori anterioară datei citirii transporderului sau a tatuajului, indicate în secţiunea corespunzătoare din domeniul de identificare. Însă, tot Curtea Constituţională reţine că aceste prevederi privesc o situaţie particulară, respectiv a animalelor de companie care circulă pe teritoriul statelor membre UE, fără a face obiectul unei circulaţii comerciale, necesitând, din acest punct de vedere, o reglementare specială.
Astfel, aceste animale nu pot fi, însă, scoase din ţară fără paşaport valabil, fiind deci în mod obligatoriu identificate.
Obligaţia din lege încalcă Constituţia
Prin urmare, Curtea Constituţională reţine că regulile care reglementează o situaţie cu caracter special, cum ar fi cea a ieşirii şi a circulaţiei animalelor pe teritoriul statelor membre, nu pot fi extinse în mod obligatoriu şi justificat şi nu pot fi aplicate situaţiei cu caracter general, sub toate aspectele privind regimul juridic aplicabil vaccinării câinilor cu stăpân aflaţi pe teritoriul României, dacă acestea nu circulă în afara ţării.
Astfel, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate formulată de către Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie, în legătură cu prevederile articolului 13, indice 4 din OUG 155/2001, constatând că sintagma “numai după identificarea acestora”, referitoare la acţiunea de vaccinare a câinilor cu stăpân, este neconstituţională.
Rabia este o boală mortală
Rabia este o zoonoză, respectiv o boală transmisibilă de la animale la oameni, definită ca fiind encefaliomelita infecţioasă acută. Aceasta este comună omului şi diferitelor specii de animale domestice şi sălbatice, caracterizată clinic prin simptome extrem de grave, urmate întotdeauna de moarte.
Aceasta este şi definiţia reţinută de Curtea Constituţională, atunci când a decis să admită excepţia de neconstituţionalitate a art. 13, indice 4 din OUG 155/2001, care prevede că vaccinarea antirabică a câinilor cu stăpân se face doar după identificarea acestora. Contrar opiniei CCR, Curtea de Apel Cluj, care a admis sesizarea CCR, a arătat, în punctul său de vedere, că această excepţie de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Mai mult, în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, Guvernul României a apreciat că această prevedere legislativă nu poate ridica problema încălcării dreptului la ocrotirea sănătăţii, “deoarece obligaţia de identificare a câinilor înainte de vaccinarea lor antirabică constituie o limitare a dreptului la proprietate, instituită în raport cu prevederile Legii Fundamentale”.
Dacă instanţa de judecată clujeană şi Executivul şi-au exprimat puncte de vedere pe această temă, chiar şi în dezacord cu constatările Curţii Constituţionale, nu acelaşi lucru se poate spune despre Camera Deputaţilor, Senatul României sau Avocatul Poporului. Din încheierea deciziei CCR, publicată în Monitorul Oficial al României, reiese că aceste instituţii nu au comunicat Curţii niciun punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Proces suspendat la Curtea de Apel Cluj
Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitarea unor prevederi din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, a survenit printr-o încheiere a Curţii de Apel Cluj – Secţia a III-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul aflat pe rolul acestei instanţe, având numărul 920/33/2015. Cauza, înregistrată la data de 4 august 2015, a fost iniţiată de către Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie, care a acţionat în judecată Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Colegiul Medicilor Veterinari CMV).
Obiectul concret al procesului îl constituie anularea Ordinului nr. 1 din 7 ianuarie 2014 emis de către preşedintele ANSVSA. Este vorba despre un act administrativ privind aprobarea normelor privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân.
Până în prezent, au fost derulate doar două termene de judecată în acest proces. Primul, în data de 9 decembrie 2015, când instanţa a dispus comunicarea de înscrisuri, iar al doilea, şi ultimul, a avut loc în data de 13 ianuarie 2016. Atunci, magistraţii Curţii de Apel Cluj au dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de reclamantă cu privire la articolele 13, indice 3, alineat 5 şi 13, indice 4 din OUG 155/2001. Iar cauza a fost suspendată până la soluţionaea de către CCR a acestor excepţii.
Nerespectarea articolului neconstituţional se amendează cu până la 10.000 de lei
Doar o excepţie a asociaţiei în cauză a fost admisă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 13, indice 3, alineatul 5 din OUG 155/2001, Curtea Constituţională a decis să o respingă ca neîntemeiată. Este vorba despre faptul că “identificarea câinilor cu stăpân este obligatorie şi se suportă de către aparţinător”. Totuşi, CCR a constatat că, referitor la costurile operaţiunilor de identificare şi, ulterior, a celor de înregistrare, acestea reprezintă preţuri care se efectuează în conformitate cu tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară. Însă, CCR reţine că trebuie evitat riscul existenţei unor tarife disproporţionate în raport cu veniturile proprietarilor câinilor, tocmai pentru a preveni situaţiile în care aceştia ar fi, în mod obiectiv, puşi în imposibilitatea suportării costurilor de identificare, înregistrare sau de eliberare a carnetului de sănătate.
Trebuie menţionat că nerespectarea obligaţiei de identificare a câinilor cu stăpân atrage, potrivit OUG 155/2001, amenzi de la 2.000 de lei la 5.000 de lei.
Şi nerespectarea prevederii art. 13, indice 4 din OUG 155/2001, declarată neconstituţională de CCR în luna ianuarie a acestui an, era sancţionată cu amenzi de la 5.000 de lei la 10.000 de lei.
Curtea Constituţională spune că Guvernul a pus carul înaintea boilor când a redactat articolul 13, indice 4 din OUG 155/2001. Logica arată că întâi se face vaccinul antirabic şi apoi indentificarea câinelui. Legea impune operaţiunea inversă.
Condiţionarea vaccinarii de identificarea câinelui risca declanşarea unei epidemii de rabie, deoarece mulţi proprietari de câini nu au bani să plătească identificarea. Există cazuri în care vaccinul nu se administrează, iar, în anumite situaţii, animalele sunt abandonate.
