Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începând cu anul 2015, imediat după preluarea de către Klaus Werner Iohannis a primului său mandat de președinte al României, Curtea Constituțională a fost pusă într-o situație fără precedent, până la acel moment. Instanța de contencios constituțional a fost chemată, de nu mai puțin de 16 de ori, să soluționeze conflicte juridice de natură constituțională între cele trei puteri ale statului sau chiar între autoritățile statului care fac parte din cadrul aceleiași puteri. Nouă dintre aceste solicitări de soluționare a existenței acestor conflicte juridice de natură constituțională au fost admise de Curtea Constituțională, dintre acestea patru fiind generate de președintele României. Ultimul dintre acestea a fost soluționat chiar luni, 24 februarie 2020, când Curtea Constituțională a stabilit că președintele Iohannis a generat un nou conflict juridic constituțional în raport cu puterea legislativă, prin decretul din 6 februarie, când l-a desemnat, în funcția de candidat pentru fotoliul de prim-ministru pe Ludovic Orban, cunoscând faptul că acest candidat nu poate coagula o majoritate parlamentară căreia să i și acorde votul de învestitură. Și președintele României a sesizat, în aceeași perioadă, Curtea Constituțională pentru soluționarea a trei astfel de conflicte juridice de natură constituțională, toate acțiunile fiind respinse de instanța de contencios constituțional. Un candidat la funcția de președinte al României și un pretendent la funcția de președinte al Senatului – ambii din zona de „dreapta” – au avut, ieri, reacții dure la adresa CCR, primul dintre aceștia, PMP-istul Theodor Paleologu, cerând, nici mai mult, nici mai puțin, decât desființarea Curții Constituționale.
Klaus Werner Iohannis a generat, în primul său mandat la Palatul Cotroceni, trei conflicte juridice de natură constituțională, iar în primele luni ale celui de-al doilea mandat a reușit să mai genereze un astfel de conflict, toate fiind constatate de Curtea Constituțională, prin decizii definitive și general obligatorii. Practic, acțiunile șefului statului împotriva unei alte autorități a statului constituie jumătate dintre conflictele admise de Curtea Constituțională în ultimii cinci ani.
Președintele, „propteaua” lui Kovesi
„Jurnalul” a centralizat aceste decizii. Primul conflict juridic constituțional generat de Iohannis se referă la fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi. Astfel, prin decizia nr. 358 din 30 mai 2018, Curtea Constituțională a fost sesizată de primul ministru cu soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională între președintele României, pe de o parte, și ministrul Justiției de la acea dată, generat de refuzul lui Klaus Iohannis de a da curs cererii de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Atunci, judecători constituționali au admis cererea formulată de primul ministru și au constatat existența conflictului juridic de natură constituțională.
Un astfel de conflict nu doar că este soluționat de CCR, prin constatarea existenței sau inexistenței lui, dar Curtea, atât în minută, cât și în dispozitivul deciziei pronunțate, stabilește, definitiv și obligatoriu, inclusiv calea de urmat pentru stingerea litigiului. În speța dată, CCR l-a obligat pe Klaus Werner Iohannis să emită decretul de revocare a lui Kovesi.
Război cu Guvernele PSD
La data de 19 decembrie 2018, Curtea Constituțională a fost chemată din nou de primul ministru al Guvernului României să soluționeze un alt conflict juridic de natură constituțională, generat de refuzul aceluiași președinte al României, Klaus Iohannis, de revocare și de numire a unor miniștri, la propunerea făcută de șeful Executivului. Atunci, CCR a admis, prin Decizia nr. 875/2019, existența acestui conflict juridic și l-a obligat pe președinte să emită decretele de revocare a miniștrilor cerute de primul ministru. Mai mult, în cuprinsul aceleiași decizii, Curtea l-a obligat pe Iohannis să răspună, de îndată, în scris și motivat, cu privire la propunerile înaintate de premier în legătură cu numirile în funcția de ministru.
Zece luni mai târziu, în data de 18 septembrie 2019, Curtea Constituțională a mai admis un conflict juridic constituțional formulată de primul ministru, între președintele României și Guvern, conflict generat, de asemenea, de refuzul șefului statului de revocare din funcție a unor miniștri, dar și de numire a unor miniștri interimari. Și de această dată, Curtea a constatat existența conflictului și l-a obligat pe Klaus Iohannis să emită, de îndată, decretele de revocare din funcție a miniștrilor, la cererea primului ministru, dar și să răspundă, tot de îndată, în scris și motivat, cu privire la propunerile formulate, legate de numirea miniștrilor interimari.
Premierul, desemnat cu încălcarea Legii Fundamentale
Al patrulea și cel mai recent conflict juridic de natură constituțională generat de președintele României, Klaus Iohannis, a fost constatat de Curtea Constituțională chiar la începutul acestei săptămâni, prin Decizia nr. 85 din 24 februarie 2020, după ce președintele interimar al Senatului, Titus Corlățean, și președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu au sesizat CCR. Conflictul este generat de Decretul pe care președintele României l-a emis pe data de 6 februarie, prin care l-a desemnat pe Ludovic Orban la funcția de prim-ministru, cu toate că președintele știa că această desemnare nu are cum să întrunească votul de învestitură al Parlamentului. Scopul desemnării era acela al respingerii a două propuneri succesive de premier, pentru crearea condițiilor de dizolvare a Parlamentului și de declanșare a alegerilor legislative anticipate.
La momentul când această propunere a fost făcută de Iohannis, nu trecuseră nici 48 de ore de când Parlamentul României, în plenul reunit, a demis Guvernul condus de Ludovic Orban prin moțiune de cenzură, iar cu ocazia consultărilor cu partidele politice de la Palatul Cotroceni, PNL, care a făcut propunerea, a și anunțat că nu-și va vota propriul candidat, tocmai pentru a se ajunge la dizolvarea Parlamentului și la convocarea de alegeri parlamentare anticipate.
Curtea Constituțională a admis existența conflictului, președintele trebuind să facă o nouă desemnare de prim-ministru, cu mențiunea ca această desemnare să fie făcută cu respectarea principiului conform căruia candidatul trebuie să coaguleze o majoritate parlamentară menită să acorde votul de învestitură al Guvernului.
Acțiunile la CCR ale șefului statului, eșuate
Klaus Iohannis nu doar că a generat aceste conflicte juridice constituționale, dar în perioada de referință a sesizat el însuși, în trei rânduri, Curtea Constituțională cu privire la existența unor astfel de litigii. Toate aceste demersuri au eșuat.
Astfel, la începutul anului 2015, președintele României a cerut CCR să constate existența unui conflict juridic constituțional între Parlament, pe de o parte, și ÎCCJ, respectiv CSM, pe de altă parte, generat de refuzul Senatului de a adopta hotărârea prin care se încuviințează ridicarea imunității fostului senator Dan Șova, în condițiile realizării cvorumului legal de vot, în ședința din 25 martie 2015. Curtea a respins cererea și a stabilit că nu există niciun conflict juridic de natură constituțională.
A doua sesizare făcută de Iohannis se referea la existența unui conflict juridic constituțional între Guvernul României și Parlamentul României, pe de o parte, și CSM, pe de altă parte, generat de emiterea de către Executiv a celebrei OUG 13/2017. Curtea a respins sesizarea și a constatat inexistența conflictului invocat.
Nu în ultimul rând, șeful statului a cerut CCR să constate existența unui astfel de conflict juridic între primul ministru și președintele României, generat de emiterea de către premier a Deciziei nr. 247/2018, pentru exercitarea unor atribuții, potrivit căreia, în perioada 6-13 august 2018, vicepremierul de atunci Paul Stănescu urma să exercite atribuțiile premierului, în timp ce acesta din urmă se afla în concediu de odihnă. Curtea a respins, de asemenea, cererea, prin Decizia nr. 538/2018.
Alte conflicte admise au constituit litigii între Parlament, Guvern și instituțiile din justiție
În perioada 2015 – 2019, Curtea Constituțională a mai admis existența unui număr de alte cinci conflicte juridice de natură constituțională, de această dată între puterile statului, mai exact între puterea legislativă sau executivă și puterea sau autoritatea judecătorească. Primul dintre aceste conflicte are legătură tot cu fostul senator Dan Șova, când președintele CSM a contestat faptul că Senatul nu a soluționat cererea de încuviințare a reținerii și arestării preventive a acestuia. CCR a obligat, atunci, Senatul să redacteze hotărârea adoptată în ședința din 25 martie 2015.
Președintele Senatului a sesizat, doi ani mai târziu, CCR, cu un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și DNA, generat de ancheta penală deschisă de Parchetul condus, atunci, de Laura Codruța Kovesi, cu privire la emiterea OUG 13/2017. Curtea a constatat existența conflictului, stabilind că DNA a încălcat Constituția.
Ulterior, prin Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, Curtea a admis parțial existența unui conflict juridic constituțional, sesizat de președinții Senatului și Camerei Deputaților, între Parlament și Parchetul General, generat de refuzul aceluiași procuror șef al DNA Kovesi de a se prezenta în fața Comisiei de Anchetă a Parlamentului României. Atunci, Kovesi a fost obligată să dea curs citației, lucru care însă nu s-a întâmplat.
În 7 noiembrie 2018, CCR a emis Decizia nr. 685, prin care a admis existența unui conflict juridic constituțional între Parlamentul României și Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere formulată de primul ministru, conflict generat de refuzul Colegiului de Conducere al ÎCCJ de a respecta legea în privința constituirii completurilor de 5 judecători. Atunci, Curtea a obligat ÎCCJ să constituie aceste completuri conform legii, iar toate dosarele aflate pe rol la aceste complete sau soluționate în termen au fost aruncate în aer.
În data de 3 iulie 2019, Curtea a admis o altă sesizare formulată de președintele Camerei Deputaților și a constatat existența unui alt conflict juridic constituțional între Parlament și ÎCCJ generat de refuzul Colegiului de Conducere al Instanței Supreme de a alcătui completuri specializate care să judece, la fond, dosare de corupție.
Alte patru sesizări au fost respinse
În perioada 2017 – 2020, Curtea Constituțională a mai avut de soluționat, pe lângă toate dosarele descrise mai sus, patru sesizări cu privire la existența unor conflicte juridice de natură constituțională, care însă au fost respinse. Trei dintre acestea au fost soluționate numai în primele două luni ale anului curent.
Astfel, vorbim despre Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, prin care a respins cererea formulată de președintele Senatului cu privire la un conflict între Guvern și DNA, generat de faptul că Parchetul Anticorupție a deschis celebra anchetă penală care viza modul în care au fost adoptate HG 858/2013 și HG 943/2013, cu privire la insula Belina și la Brațul Pavel.
La data de 21 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a mai soluționat, prin respingere, alte două sesizări cu privire la existența unor conflicte juridice de natură constituțională. Primul, la cererea președintelui CSM, între Consiliul Superior al Magistraturii și fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, iar al doilea, la cererea președintelui Senatului Teodor Meleșcanu, vizând o chestiune legată de modul de compunere al completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fine, cea mai recentă decizie de respingere a unui conflict juridic de natură constituțională a fost emisă de CCR în 12 februarie 2020 și vizează o sesizare formulată de PSD în legătură cu adoptarea Legii Bugetului de Stat prin asumarea răspunderii Guvernului Orban.
Candidatul la prezidențiale al partidului lui Băsescu cere desființarea CCR
Theodor Paleologu, fost candidat PMP la alegerile prezidențiale, consideră, nici mai mult, nici mai puțin, că trebuie desființată Curtea Constituțională și modificată Constituția. Acesta a postat, pe pagina sa de Facebook, că „recentele evoluții de pe scena politică dovedesc că am avut 100% dreptate: avem nevoie de o nouă Constituție, iar CCR trebuie desființată. Din păcate, președintele își propune obiective prea mărunte și se încurcă în ițele micilor sale machiavelâcuri”. Mai mult, răspunzând unor comentarii la această postare, Paleologu scrie că „evident că poate fi desființată CCR. Constituționalitatea actelor normative poate fi verificată bine mersi de Curtea de Casație. CCR în forma ei actuală este o rușine”. Unul dintre cei care au comentat îi atrage însă atenția că „fără CCR ar fi ca pe vremea comuniștilor”. „Marea Britanie trăiește cumva în comunism?”, i-a răspuns Paleologu.
Și senatoarea PNL Alina Gorghiu, posibil pretendent la șefia Camerei superioare a Parlamentului, a izbucnit după decizia CCR privind desemnarea lui Ludovic Orban ca premier și a spus că România va avea fie alegeri anticipate, fie o guvernare reformistă. „Am auzit și eu declarațiile președintelui Curții, domnul Dorneanu, din care am desprins că a existat un conflict între președinte și Parlament, generat mai ales de declarații politice, înțeleg, ale premierului desemnat, în același timp președinte al PNL. Pentru mine este foarte greu de înțeles acest lucru. Am chiar emoții, poate au contat și declarații ale mele, ale colegilor mei, că și noi am susținut anticipatele și tare mă tem că de acum încolo vom putea genera fără să vrem conflicte juridice de natură constituțională între președintele României și Parlament. Dacă este așa, este practic moartea logicii juridice”, a declarat a spus Alina Gorghiu.
Președintele României a generat, în ultimii cinci ani, patru conflicte juridice între puterile statului, Curtea Constituționaă intervenind, de fiecare dată, pentru repunerea situației în matca prevăzută de Legea Fundamentală
Două astfel de conflicte au vizat revocarea Laurei Codruța Kovesi, Ordonanța de Urgență 13/2017 sau refuzul șefului statului de a revoca sau nu miniștri interimari sau miniștri plini, la propunerea primului ministru
