Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat instituirea sechestrului pe averea lui Cătălin Marius Vişan, patronul Artexim Internaţional şi preşedintele Fundaţiei Culturale Artex, unul dintre oamenii de afaceri preferaţi la acordarea contractelor derulate de ministerele conduse de Elena Udrea şi Theodor Paleologu din guvernul condus de Emil Boc.
Acţiunea face parte dintr-un dosar de spălare de bani în care în rândul suspecţilor mai apare şi Mihai Corbu, administratorul NIS Petrol, subsidiara Gazprom care pentru legalizarea contractelor semnate în România, beneficiază de serviciile notariale ale Ioanei Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu.
Cătălin Marius Vişan este acuzat de procurori că a participat la spălarea a cel puţin 2,3 milioane de lei, printr-un circuit financiar care cuprindea mai multe firme fantomă, controlate de doi oameni de afaceri care percepeau pentru aceste servicii un comision între 6-8%.
În 2002, Curtea de Conturi a României a sesizat Parchetul General în legătură cu numeroase nereguli semnalate la cheltuirea banilor publici în cazul lucrărilor de reamenajăre la Muzeului Brukenthal şi la Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa.
În vederea reorganizării expoziţiei permanente a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, conducerea acestei instituţii de cultură a contactat direct, deci în mod vădit contrar legii, firma SC Artex Internaţional, care a estimat lucrările la 11 milioane de euro, plus TVA. Anunţul nu a fost publicat nici în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nici în SEAP, ci într-un ziar central, termenul pentru prezentarea ofertei fiind de doar patru zile.
Pentru operaţiunea de modernizare a Muzeului de Istorie a Transilvaniei, deşi executantul, aceeaşi societate Artex, a solicitat 6,5 milioane de lei, muzeul a urcat preţul şi a plătit 7 milioane de lei, în trei tranşe, între 23 şi 29 decembrie 2009.
Inspectorii Curţii de Conturi n-au găsit însă la faţa locului niciun nou „concept expoziţional” pus în operă, ci doar un catalog conţinând planşe scenografice/arhitectură/design interior şi desene.
Identic s-au petrecut lucrurile şi în cazul lucrărilor efectuate la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni de la Sfântu Gheorghe, valoarea fiind în acest caz de 9,7 milioane de lei, plus TVA: fără anunţ, prin încredinţare directă, la solicitarea directorului interimar al Muzeului, Valerii Kavruk, aprobată în cinci zile de Ministerul Culturii.
Societatea Artex a câştigat în 2011 mai multe contracte substanţiale şi cu ministerul condus de Elena Udrea. De exemplu, în ianuarie 2011, Artex a încheiat cu Primăria Sulina un contract de 12 milioane de euro, finanţat printr-un program al Ministerul Dezvoltării şi Turismului. Edilul din Sulina a fost acuzat că a pus presiune pe ceilalţi competitori, astfel încât Artex a câştigat licitaţia, deşi avea preţul cel mai mare.
După declanşarea scandalului pe subiectele menţionate, Marius Cătălin Vişan, a trecut operaţiunile de pe societatea comercială, pe cea non-profit - Fundaţia Culturală Artex.
Această organizaţie neguvernamentală avea în portofoliu, în 2011, la doar la patru ani de la înfiinţare, nouă proiecte cu finanţare obţinută prin Programul Operaţional Regional şi trei proiecte cu finanţare din Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.
În cazul Fundaţiei Artex, niciuna dintre achiziţiile publice efectuate nu a fost înregistrată în SEAP, beneficiarul nefiind înregistrat în sistem, deşi fondurile europene rulate erau cu adevărat impresionante.
Maşina de spălat bani livra banii „la uşă”
22 de persoane au fost propuse spre arestare Tribunalului Bucureşti în cel mai complex caz de spălare de bani instrumentat până acum de parchetele bucureştene. 52 de administratori de firme sunt vizaţi până acum de investigaţia extinsă asupra firmelor care şi-au intersectat activitatea cu 17 firme controlate de Constantin Negoescu şi Cristian Nicolae Păun, dar administrate de oameni care semnau acte pentru 300 de euro. Din decembrie 2009 până în ianuarie 2014, cele 52 de SRL-uri au transferat în conturile controlate de cei doi 87 milioane de lei, „contravaloarea unor servicii sau bunuri care în realitate nu s-au livrat/prestat niciodată”.
Scopul acestor transferuri a fost în primul rând sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat (prin majorarea artificială a cheltuielilor, îngreunarea descoperirii fraudelor foscale, dar şi transfromarea întregii sume în venituri personale ale reprezentanţilor societăţilor comerciale – printr-un sistem de disimulare a activităţilor ilicite şi crearea unei aparenţe de totatăl legalitate). Pentru serviciile oferite, din banii pe care îi încasau, aceştia îşi opreau un comision de 6-8%.
