Scrisoarea din Guineea, prin asociatul lui Cocoş

Afacerea unei returnări frauduloase de 60 de milioane de euro ridică foarte multe semne de întrebare. Iar cea mai importantă la care avem dreptul să obţinem un răspuns este dacă un ministru în Guvernul României este sau nu implicat în această afacere. Elena Udrea joacă cartea răspunsurilor evazive şi a lansării acuzaţiilor la adresa presei.

Consulul onorific al Republicii Guineea la Bucureşti, Iulian Tudor, nu este un simplu împuternicit al asociatei lui Dorin Cocoş în firma Euro Hotels. Conform informaţiilor obţinute de noi, Iulian Tudor este asociatul de facto al soţului ministrului Elena Udrea. Oficial, în firmă, asociatul lui Dorin Cocoş este Mariana Cîndea, o doamnă cu cetăţenie dublă, română şi belgiană, domiciliată în oraşul Neufchateau. Iulian Tudor este cel pe care Mariana Cîndea l-a desemnat să o reprezinte la întâlni­rile asociaţilor firmei care deţine hotelurile Euro Hotels. Investigaţia noastră a arătat că societatea Euro Hotels International Co SRL şi-a început activitatea declarând sediu social adresa de domiciliu a lui Iulian Tudor. Mariana Cîndea este asocia­tul unic al unei alte societăţi, Vox Transpedition SRL, firmă de comisionariat vamal, care are de mai mult timp ca sediu social un birou din in­cinta Euro Hotels din Strada Polizu nr. 4, aflat lângă Gara de Nord din Bucureşti.

Informaţiile culese din datele societăţilor Euro Hotels Internatio­nal Co SRL şi Vox Transpedition SRL întăreau ipoteza legăturii de sân­ge dintre asociata lui Dorin Cocoş, Ma­riana Cîndea, şi împuternicitul acesteia în afaceri, Iulian Tudor. Cei doi figurează în documente ca fiind fiica şi fiul lui Ştefan şi Stana Tudor. Cum Iulian Tudor a refuzat să comunice cu reporterii Jurnalul Naţional, am încercat să luăm legătura cu Ma­riana Cîndea. Singura cale de comu­nicare identificată a fost un număr de telefon fix, înre­gistrat la adresa la care ştiam că locuieşte şi asociata lui Do­rin Cocoş. Ne-a răspuns o doam­nă, vizibil surprinsă şi emo­ţio­nată că este căutată de ziarişti din România. Într-o limbă română cu un puternic accent franţuzesc, aproape negă­sindu-şi cuvintele, doamna de la capătul firului a încercat să pună capăt cât mai repede convorbirii:
– "Îl cunoaşteţi pe Iulian Tudor? Este împuternicitul dvs. în nişte afa­ceri în România!
– Da...
– Care este relaţia dvs. cu dl Iulian Tudor?
– Cum adică îl cunosc? Este... (pauză lungă) este fratele meu...
– Îl cunoaşteţi pe dl Dorin Cocoş?
– Îmi pare rău, nu mai pot vorbi, sunt ocupată, am pe cineva la mine.
– Sunteţi asociată în Euro Hotels în România?
– Nu, doamnă dragă. Sunt ocupată, îmi pare rău...
– Adică nu aveţi nici o afacere în România?
– V-am spus Nu, doamnă! Acum trebuie să închid".

A doua zi, la acelaşi număr de telefon, înregistrat pe numele familiei Preda-Cîndea din Neufchateau, Belgia (domiciliul asociatei lui Dorin Cocoş), ne-a răspuns un domn care iniţial a susţinut că doamna Mariana nu este în localitate, răspunzând în franceză, dar înţelegând foarte bine întrebările adresate în limba română. Văzând că insistăm, acelaşi domn a susţinut că am greşit numărul de telefon.

Omul potrivit la locul potrivit a fost Iulian Tudor în această afacere. Partener de afaceri cu soţul unuia dintre cei mai influenţi miniştri din Guvernul României, Elena Udrea, Tudor este în acelaşi timp un cunoscut al lui Said Baaklini – unul dintre cei acuzaţi în afacerea returnării de TVA de 60 de milioane de euro. Aşa cum Jurnalul Naţional a arătat, în 2008, Iulian Tudor i-a închiriat lui Baaklini un imobil în care cel din urmă şi-a mutat afacerile.

Realitatea TV a descoperit că Iulian Tudor, consul onorific al Republicii Guineea la Bucureşti şi Constanţa, este cel care a transmis o scrisoare din partea premierului Jean Marie Doré către omologul său român, Emil Boc. Scrisoarea respectivă ajungea la Bucureşti după ce procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) intraseră pe firul exportului suspect a patru motoare vândute de UCM Reşiţa SA şi care ar fi trebuit să ajungă în Guineea. Motoarele urmau să părăsească România cu destinaţia Conakry, capi­tala Republicii Guineea, iar pro­curorii s-au sesizat atunci când firma lui Baaklini, Libarom Agri SRL, a solicitat returnarea TVA la o factură de 250 de milioane de euro. Scri­soarea premierului Doré – obţinută de colegii de la Realitatea TV – avea menirea de a ridica suspiciunile procurorilor români şi de a debloca marfa sechestrată în Portul Constanţa.

Misiva din Conakry a fost semnată de premierul Jean Marie Doré la 22 decembrie 2010, adică exact în ziua în care acesta a prezentat demisia sa şi a întregului cabinet noului preşedinte ales prin vot, Alpha Condé. Dincolo de erorile gramaticale flagrante – un fapt surprinzător, având în vedere că documentul era emis de cancelaria unui premier dintr-un stat în care limba franceză este limbă oficială –, scrisoarea ridică mai multe semne de întrebare.

Încă din primele paragrafe, Jean Marie Doré îl felicită pe Emil Boc pentru proaspăta sa numire în postul de premier al României. Premierul guinez îşi exprimă admiraţia pentru felul în care ţara noastră a reuşit să treacă peste consecinţele politice şi emoţionale ale dispariţiei accidentale a principalilor săi conducători, precum şi pentru organizarea strălucită a alegerilor care au permis punerea în funcţie a unui guvern care se bucură de o mare consideraţie pe plan internaţional. În mod evident, autorul scrisorii confundă România cu Polonia, rândurile sale de compătimire făcând o trimitere la accidentul aviatic de la Smolensk (din februarie 2010) şi la alegerile ce s-au desfăşurat la cinci luni de la tragedie.

Premierul guinez susţine în misiva transmisă de Iulian Tudor că cele patru motoare sunt vital necesare pentru un proiect de alimentare a capitalei Conakry cu energie electrică. Scrisoarea menţionează detalii despre echipamentul care ar trebui să părăsească România şi nomina­lizează cele două societăţi comerciale implicate în operaţiune: Kikko SARL şi Libarom Agri SRL. De ase­menea, se menţionează negru pe alb că valoarea echipamentelor este de 250 de milioane de euro, plătibili în cinci ani.
În schimb, scrisoarea premierului Jean Marie Doré frizează realităţile din Guineea. În primul rând, repu­blica africană nu are rezerve de petrol şi de aceea investiţia într-o centrală consumatoare de combustibil lichid nu are nici o logică. Republica Guineea este înzestrată de natură cu foarte multe ape curgătoare, energia hidro fiind considerată soluţia de viitor pentru producţia de electricitate a acestui stat. La acest moment se estimează că doar 1% din potenţialul hidroenergetic al ţării este fructificat.

Începând cu anii ’90, Guineea a redus treptat ponderea centralelor electrice pe bază de combustibili fo­sili – respectiv, cărbune – în favoarea celor care exploatează forţa apei. Conform CIA Factbook 2010, Guineea obţine 55% din energie din hidrocentrale, iar ponderea este în creştere. Restul de energie este produs de centrale pe cărbune.

Conform informaţiilor obţinute de jurnaliştii guinezi contactaţi de Jurnalul Naţional – informaţii veri­fi­ca­te de aceştia în mai multe surse –, nici unul din ultimele guverne din Guineea nu a comandat sau contractat achiziţionarea vreunui grup electrogen vândut de vreo companie din România. Un fost ministru din cabinetul Doré a confirmat chiar că în nici o şedinţă de guvern nu a fost discutat un asemenea subiect. Actuala conducere a societăţii naţionale de electricitate din Guineea, Electricité de Guinée, ne-a declarat categoric că nu a auzit de achiziţia vreunui ge­nerator din România şi nici de existenţa companiei Kikko SARL din Conakry, invocată în scrisoarea lui Doré.

Din lipsa în spaţiul public şi în documente măcar a vreunei menţiuni despre existenţa Kikko SARL, jurnaliştii din Guineea deduc că această firmă, presupusă a fi înregistrată la Conakry, de fapt nu există! Trebuie menţionat că în mod firesc guvernul lui Jean Marie Doré ar fi făcut un anunţ public: tocmai pentru că ţara are probleme mari cu electricitatea, o astfel de investiţie era un bun prilej pentru creşterea popularităţii.

Paşaport diplomatic pentru un condamnat penal
Radu Soviani a prezentat în emisiunea "Bursa Pariurilor" informaţii despre Iulian Tudor. Acesta a fost condamnat penal, în 1999, pentru trafic cu valută falsă. Informaţia este surprinzătoare, pentru că acesta s-a ales cu cazier penal cu puţin timp înainte de a fi investit ca şi consul onorific.
Deputatul Daniel Stamate Budurescu era ambasador al României la Dakar, Senegal, în 2000, când Ambasada ar fi primit informarea din partea Ministerului Afacerilor Externe de la Conakry că ar dori să-l numească pe Tudor Iulian consul onorific. Budurescu spune că nu-şi aminteşte nimic în legătură cu Tudor, dar că procedura firească ar fi fost ca relaţia să se stabilească prin intermediul celor două ministere de afaceri externe. Fostul ambasador ne-a explicat şi care ar fi fost miza obţinerii acestei funcţii pentru Iulian Tudor: paşaportul diplomatic.

Baaklini, în faţa procurorilor: "Petrolul este foarte ieftin în Guineea"
Said Baaklini, româno-libanezul a cărui firmă a solicitat returnarea de TVA de 60 de milioane de euro pentru exportul motoarelor care urmau să ajungă la Conakry, a susţinut în faţa procurorilor informaţii în contradicţie cu cele obţinute de noi. Acesta a arătat că motoarele – altfel construite pentru utilizare în marină – urmau să fie folosite ca echipamente generatoare de electricitate şi alimentate cu petrol. Astfel, Baaklini a susţinut, în declaraţia dată procurorilor, că Republica Guineea are rezerve considera­bile de petrol. "Din câte cunosc, Republica Guineea nu posedă flotă de nici un fel, nici militară şi nici civilă. Republica Guineea era interesată de respectivele motoare şi instalaţii de producere a energiei electrice, din cauza faptului că este o ţară producătoare de petrol,iar preţul acestui combustibil este foarte scăzut."