Costică Ştefănescu. Meseria de căpitan

Pentru toţi jucătorii Craiovei Maxima el a fost Căpitanul. Ciudat, pentru că nu s-a născut în Oltenia, iar oltenii sunt foarte orgolioşi mai ales când îşi aleg liderii. Costică Ştefănescu, “olteanul” născut la Bucureşti, “ministrul Apărării”, omul care după meciul cu Kaiserslautern câştigat cu 1-0 i-a făcut pe suporteri să vină la “Casa Cărţii”, acolo avea apartamentul, şi să scandeze minute în şir “Ştefănescu-al nostru e, cel mai bun din RSR”, a devenit istorie... Un Căpitan, un salt mortal, amintiri şi un gol imens în sufletele celor care l-au stimat şi admirat... Poate a fost un blestem, poate o binecuvântare, poate boala a fost o povară prea grea, poate meseria de căpitan devenise o corvoadă. 

Căpitanul
“Am rămas mut. Nu mă aşteptam ca un om atât de puternic să recurgă la un asemenea gest. Mai bine că-l ţin minte pe Costică Ştefănescu, căpitanul. Pentru mine este o zi groaznică. Dumnezeu să-l aibă în pază, pentru că a fost un om foarte bun, un adevărat căpitan al Universităţii Craiova şi al echipei naţionale.”
Sorin Cârţu

Mănăstire
“Acum o săptămână, Lung şi Ţicleanu l-au dus pe Costică, la dorinţa lui, la o mănăstire din judeţul Vâlcea, unde a discutat cu un călugăr mai bine de 30 de minute. Presimţea că este din ce în ce mai rău, însă nu credeam că se va ajunge vreodată la sinucidere. El era un bărbat foarte puternic şi încrezător în forţele sale.”
Nicolae Tilihoi

“Mare om”
“Nu mi-a venit să cred. Am vorbit acum câteva zile cu el şi nu mi-a zis decât că nu se simte bine şi că se internează într-un spital din Bucureşti. Ca dovadă, s-a dus la locul fatal, pentru că, să vă spun sincer, eu nu-l condamn. Suferă de multă vreme, s-a chinuit săracul destul de mult şi îmi pare foarte rău. Mi-a fost ca un frate, mă cunosc cu el de la 15 ani. Am jucat în echipele naţionale de juniori, seniori şi cea olimpică, ultima oară am jucat cu el la Universitatea Craiova, unde am avut o satisfacţie extraordinară, câştigând campionate şi cupe, eliminând echipe de prestigiu ale Europei în cupele europene... Dumnezeu să-l ierte şi pot să vă spun că am pierdut un mare om, un mare bărbat şi, de aceea, eu nu-l condamn pentru gestul necugetat pe care l-a făcut. Condoleanţe familiei îndurerate!”
Aurică Beldeanu

Momente
“Şocul a fost foarte mare! Se vedea că suferă dar nu a adus niciodată vorba de boala lui. Prefer să-mi aduc aminte de el aşa cum îl ştiam pe teren şi în afara lui. Vreau să-l am viu în memoria mea. De la nici o echipă nu au mai murit atâţia oameni... Au plecat prematur, prea repede. Dumnezeu să-l odihnească pe Costică Ştefănescu!”
Silviu Lung

Frate
“Sunt devastat, nu pot să cred aşa ceva. Era fratele meu, eram mai mult deât prieteni. Nici nu sunt în stare să vorbesc. E unul dintre românii cu care ţara asta se poate mândri. E un moment foarte greu şi nu mă simt în stare să vorbesc. Şocul e prea mare, nu pot să-mi revin, de ce tocmai el care era bunătatea întruchipată?”
Aurel Ţicleanu

Exemplu
“A fost o persoană verticală atât în fotbal, cât şi în viaţă şi poate fi luat ca exemplu de toţi tinerii fotbalişti de azi. Am atâtea amintiri cu el că nici nu-mi vine în cap una anume. Am amintiri frumoase şi mai puţin frumoase, am câştigat campionate, am pierdut campionate împreună, am jucat în cupele europene, 11 ani am fost colegi de echipă. Din păcate, el a plecat dintre noi.”
Rodion Cămătaru

Om deosebit
“Probabil din cauza suferinţei a decis să se sinucidă. Am discutat cu el în urmă cu câteva zile şi mi-a spus că nu se simte deloc bine. Un om deosebit cum puţini mi-a fost dat să întâlnesc în viaţă. Nu-mi vine să cred, nici nu pot să judec normal. Am avut şansa să joc alături de el, dar şi să-l cunosc ca om.”
Ion Geolgău