Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 8 noiembrie, ora 20:00, cafeneaua La Historia a strâns o mână deprieteni cu ocazia lansării unui mic volum numit „Cuvinte pictate” al Laurei Matache.
Oamenii deschid cărţi în fiecare zi. Oamenii citesc în ultima vreme mult. Încearcă să suplinească nebunia unei lumi pe muchie de cuţit. Încearcă să găsească drumul spre ei înşişi, spre lumina dinlăuntrul lor. Nimic nu poate face asta mai bine ca o carte adresată sufletului. „Cuvinte pictate”, o carte mică, dar plină de suflet, a văzut lumina tiparului la Editura Agora din Călăraşi şi reprezintă debutul unei scriitoare pe nume Laura Matache. Spunem scriitoare, pentru că spre asta tinde, chiar dacă i se spune că aşterne poeme. Nu sunt versuri albe, nu sunt rime, sunt eseuri despre viaţă, iubire, oameni şi natură.
Echilibrul cărţii vine de la Alfa şi Omega, cum spune Laura Matache, deoarece prefaţa este semnată de o femeie, iar postfaţa de un bărbat, respectiv Loreta Popa şi Ovidiu Mihăilescu. Autoarea îmbracă formele inimilor în lumină şi adevăr, călăuzeşte paşii celor care au uitat de ce au venit aici, acum. Înţelept se spune că eşti atunci când percepi frumuseţea din jurul tău, minune se numeşte atunci când cineva îţi vorbeşte cu mânie şi tu răspunzi cu un zâmbet plin de iubire şi înţelegere, iar Laura Matache asta face. Calitatea creaţiei tale este determinată de cât de credincioasă este propriului cuvânt. În cazul său cuvinte... Nu unele oarecare, ci pictate cu sufletul ei.
„Ce credeţi voi despre mine? Eu aproape că n-aş crede nimic. Dar ce puteţi voi crede când, de-abia aş îndrăzni să cred eu ceva. Eu vreau să treacă timpul, ca o trecere continuă, ca o binefacere.
Încet, încet gândul meu va înflori şi lumina petalelor lui va străluci. În cercul de foc al gândurilor mele, m-am îndemnat deseori la supunere.
Supunere, disciplină şi dragoste pentru tot ce mă înconjoară. Sper ca sprinteneala gândurilor să rodească. Să reuşesc să luminez şi eu pentru mine şi pentru cei dragi”, spune în cartea sa Laura Matache.
Şi a venit ziua, cea a Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, în care ea a luminat pentru cei dragi, dar şi pentru cei care au vrut să-i fie alături precum Ovidiu Scridon, Alina Manole, Ovidiu Mihăilescu, Eugen Avram, Jul Baldovin, Walter Ghicolescu, Tituş Constantin, iar surpriza a fost Ioana Mitu, solistă la Opera Naţională din Bucureşti. Fiecare dintre aceştia a cântat câte două sau trei melodii parcă răsplătind-o pe Laura Matache pentru toate concertele la care a fost de-a lungul vremii. Aplauzele pe care ea le-a oferit i s-au întors înzecit, şi bucuria a fost cu atât mai completă.
O clepsidră cu nisip albastru a fost din când în când întoarsă de autoare, ca să le amintească tuturor că timpul trece, deci să iubim cu toţii cât putem de mult. „Poemele Laurei”, spune Ovidiu Mihăilescu, „sunt discursuri intime, mici acuarele sufleteşti alternând într-o expoziţie de penumbră şi vis în care Laura îşi îngrijeşte rana poetică dăruindu-se astfel nouă, celor care simţim, înţelegem şi tânjim după visul ei”. Nimic mai adevărat. Aveţi la dispoziţie 44 de poveşti ce poartă amprenta autoarei. Dacă alegeţi să citiţi vă veţi lumina!
